1. [MDA2] mânietor, ~oare smf [At: PSALT. 123 / V: măn~ / Pl: ~i, ~oare / E: mânia + -tor] (Înv) Răzvrătit.
2. [MDA2] mănietor, ~oare smf vz mânietor
3. [DAR] mânietor, -oare, adj. (înv.) răzvrătit.
4. [DLR] MĂNIETÓR, -OÁRE s. m. și f. v. mînietor.
5. [DLR] MÎNIETÓR, -OÁRE s. m. și f. (Învechit) Răzvrătit. Ochii lui spre limbi caută, ce mănietorii (r ă z v r ă t i ț i i B 1938) se nu râdice-se. PSALT. 123, cf. CORESI, PS. 167/6. - Pl.: mînietori, -oare. – Și: mănietór, -oáre s. m. și f. – Mînia + suf. -tor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL