1. [MDA2] măngăicios, ~oasă a vz mângâicios
2. [MDA2] mângâicios, ~oasă a [At: ȘINCAI, HR. III, 79/16 / V: măngăi~ / Pl: ~oși, ~oase / E: mângâia + -cios] (Înv) 1 Înșelător. 2 Mângâios (3).
3. [DAR] mângăicios, mângăicioasă, adj.(înv.) înșelător, amăgitor.
4. [DLR] MĂNGĂIClOS, -OASĂ adj. v. mîngîicios.
5. [DLR] MÎNGÎICIOS, -OASĂ adj. (Înv.) 1. Înșelător, amăgitor. Decît să fie înșelați și amăgiți cu vreo măgulire mîngîicioasă (a. 1825). ap. TDRG. 2. Mîngîios (II 2). Măngăicioasă veste ne-au vestit de la Ardeal, cum că Gheorghe II Racoți iarăși s-au primit prințu de ardeleni. ȘINCAI, HR. III, 79/16. – Pl.: mîngîicioși, -oase. – Și: măngăiciós, -oásă adj. – Mîngîia + suf. -cios.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL