1. [MDA2] mânecător, ~oare smf, a [At: COSTINESCU / V: ~nic~ / Pl: ~i, ~oare / E: mâneca + -(ă)tor] 1-2 (Reg) (Persoană) care se scoală și pornește undeva în zori.
2. [MDA2] mânicător, ~oare a vz mânecător
3. [DTM] mânecători v. eotinale.
4. [DLR] MÎNECĂTOR, -OÁRE adj. (Regional; și substantivat) (Persoană) care se scoală și pornește undeva în zori. Cf. COSTINESCU, PAMFILE, VĂZD. 91. - Pl.: mînecători. – Și: mînicătór, -oáre adj. PAMFILE, VĂZD. 91. – Mînecă -f- suf. -(ă)tor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL