1. [DEX '09] MÂGLISITOR, -OARE, mâglisitori, -oare, adj. (Reg.) Înșelător, amăgitor; lingușitor. – Mâglisi + suf. -tor.
2. [MDA2] maglisitor av vz mâglisitor
3. [MDA2] miglișitor, ~oare a vz mâglisitor
4. [DLRLC] MÎGLISITOR, -OARE, mîglisitori, -oare, adj. (Regional) Lingușitor, seducător, înșelător. Cu tot felul de mîngîioase și mîglisitoare păreri. PISCUPESCU, O. 107.
5. [DOOM 3] mâglisitor (reg.) (desp. mâ-gli-) adj. m., pl. mâglisitori; f. sg. și pl. mâglisitoare
6. [DOOM 2] mâglisitor (reg.) (mâ-gli-) adj. m., pl. mâglisitori; f. sg. și pl. mâglisitoare
7. [DGS] mâglisitor, -oare adj. (reg.) 1 (despre cuvinte, gânduri, argumente, manifestări etc. ale oamenilor) v. Amăgitor. Aparent. Deluzoriu. Iluzoriu. Înșelător. Neadevărat. Specios. 2 (mai ales despre atitudini, manifestări ale oamenilor) v. Calin. Lingușitor. Măgulitor.
8. [DLR] MAGLISITÓR adv. v. mîglisitor.
9. [DLR] MIGLIȘITÓR, -OÁRE adj. v. mîglísitor.
10. [DLR] MÎGLISITOR, -OÁRE adj. (Munt.) Înșelător, amăgitor; lingușitor. Firea fămeiască este mîndră și foarte jinduitoare, miloasă și mîgli- sitoare. piscupescu, o. 126/14, cf. 33/3, 163/11. Sufletul legănat în brațele unei nădejdi plăcute și mîglisitoa.re, pierde puterea sa. marcovici, d. 8/27, cf. POLIZU. Cu glas miglișitor. MACEDONSKI, 0. II, 51, cf. ALEXI, W., GR. S. V, 136, ALR I 1 454/856. Pl.: mîglisitori, -oare. – Și: maglisitór, -oáre (BARCIANU), miglișitór, -oáre adj. – Mîglisi + suf. -tor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL