1. [DEX '09] MUȘIROI2 vb. IV v. mușuroi2.
2. [DEX '09] MUȘUROI2, mușuroiesc, vb. IV. Tranz. A îngrămădi pământ la rădăcina unei plante, pentru a o proteja sau pentru a favoriza dezvoltarea ei. ♦ Refl. Fig. A se aduna, a se strânge, a se grămădi. [Var.: mușiroi vb. IV] – Din mușuroi1.
3. [MDA2] moșinoi1 sn vz mușuroi1
4. [MDA2] moșinoi2 v vz mușuroi2
5. [MDA2] moșiroi2 v vz mușuroi2
6. [MDA2] moșiroi1 sn vz mușuroi1
7. [MDA2] moșoroi2 v vz mușuroi2
8. [MDA2] moșuroi2 v vz mușuroi2
9. [MDA2] moșuroi1 sn vz mușuroi1
10. [MDA2] mușiroi sn vz mușuroi1
11. [MDA2] mușunoi sn vz mușuroi1
12. [MDA2] mușuroi1 sn [At: CANTEMIR, IST. 191 / V: moșinoi, moșiroi, moșoroi, moșunoi, moș~, (îrg) ~șinoi, ~șiroi, ~șoroi, (reg) ~unoi / Pl: ~oaie / E: ml mus araneus] 1 (Ban; Trs) Cârtiță (Talpa europaea). 2 Moviliță formată din pământul pe care îl aruncă la suprafața solului cârtițele, furnicile etc., când își sapă coridoarele subterane. 3 Cuib de furnici. 4 Totalitate a furnicilor care trăiesc într-un mușuroi (3) Si: furnicar. 5 Moviliță de pământ făcută la baza tulpinii unor plante de cultură, pentru a le feri de vânt, de buruieni sau de alți agenți dăunători și pentru a le favoriza dezvoltarea și productivitatea Si: cuib. 6-7 (Reg) Ridicătură (mică) de pământ Si: dâmb, movilă (1), deal (mic). 8 Moviliță ridicată peste nivelul solului dimprejur, servind ca semn de hotar. 9 (Reg) Strat de legume. 10-11 (Pan; udp „de”) Grămadă (mică).
13. [MDA2] mușuroi2 [At: I. IONESCU, C. 102/9 / V: (reg) moșinoi, moșiroi, moșoroi, moș~ / Pzi: ~esc / E: mușuroi1] 1 vi A face mușuroaie1 (5). 2 vr (Fig) A se aduna îngrămădindu-se.
14. [DLRLC] MOȘUROI2 vb. IV v. mușuroi2.
15. [DLRLC] MUȘUROI2, mușuroiesc, vb. IV. 1. Tranz. A grămădi pămînt la rădăcina unei plante cu scopul de a favoriza dezvoltarea rădăcinii. 2. Refl. Fig. (Despre elemente care pot forma grămezi) A se aduna laolaltă, a se îngrămădi. Năvălesc măguri din toate părțile, se mușuroiesc în jurul nostru greoaie. VLAHUȚĂ, O. AL. I 169. – Variante: moșuroi (I. IONESCU, M. 345), mușiroi vb. IV.
16. [Șăineanu, ed. VI] moșoroì v. a grămădi pământ la baza unei plante spre a favoriza desvoltarea ei. [Tras din moșoroiu].
17. [Scriban] moșoroĭésc v. tr. (d. moșoroĭ). Munt. Grămădesc pămîntu în formă de moșoroĭ (în prejuru uneĭ plante).
18. [DOOM 3] mușuroi1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mușuroiesc, 3 sg. mușuroiește, imperf. 1 mușuroiam; conj. prez. 1 sg. să mușuroiesc, 3 să mușuroiască
19. [DOOM 2] mușuroi2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mușuroiesc, imperf. 3 sg. mușuroia; conj. prez. 3 să mușuroiască
20. [DLR] MUȘUROI2 vb. IV. I n t r a n z. A fac mușuroaie1 (3). Moșinoaiele la popușoii sămănați în linii și prășiți cu sapa calului, să fac cu un plug de cele cu două cucure . . . după cum moșinoiesc bulgarii de pe la noi cu rarița lor. I. IONESCU, C. 102/9. ◊ T r a n z. (Complementul indică plante de cultură) Cu mult chin mușuroiește cîte un porumb, doi; dar, trecînd un pas alături greșește de-i taie pe aceia, spre a moșoroi pe alții. CIOCÎRLAN, P. P. 70. (R e f l. p a s.) [Porumbul] ce se prășește o dată, atunci cînd se prășește se și moșuroiește. I. IONESCU, I 345. Porumbul se mușuroiește pentru a ușura formarea rădăcinilor adventive și a sprijini tinerile plante contra vîntului. LTR2 XI, 337. -** R e f l. F i g. A se aduna, a se grămădi. Năvălesc măguri din toate părțile, se mușuroiesc în jurul nostru greoaie. VLAHUȚĂ, O. A. II, 16 – Prez. ind.: mușuroiesc. - Și: (regional) moșuroi, moșinoi, moșiroi (CADE), moșoroi vb. IV. – V. mușuroi1.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL