1. [MDA2] mușiniță sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: moș~, ~șun~ / A și: mușiniță / Pl: ~țe / E: mușină + -iță] (Reg) 1-3 Mușiță (7-9). 4 Mușină (2).
2. [DLRLC] MUȘINIȚĂ, mușinițe, s. f. (Rar) Mușiță.
3. [DLRM] MUȘINIȚĂ, mușinițe, s. f. (Rar) Mușiță. – Din mușiță + mușina.
4. [MDA2] moșiniță sf vz mușiniță
5. [MDA2] mușuniță sf vz mușiniță
6. [DLR] MUȘINIȚĂ s. f. (Regional) Diminutiv al lui m u ș i n ă. 1. Mușiță (3) (Petreștii de Jos-Turda). ALR SN i h 243/250. 2. Cf. m u ș i n ă (2). Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., MARIAN, INS. 368.3. Cf. m u ș i n ă (3). Cf. ALR I 1 902/56, 150, 249, 290, 378, 381. 4. Cf. m u ș i n ă (4). Cf. ALR I 1 902, ALR II 6 575/235. – Accentuat și: múșiniță. – Pl.: mușinițe. – Și: mușuniță (ALR SN I h 243), moșiniță (MARIAN, INS. 368) s. f. – Mușină + suf. -iță.
7. [DLR] MUȘUNIȚĂ s. f. v. mușiniță.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL