1. [DEX '09] MUȘEȚEL s. m. Plantă erbacee anuală, medicinală, din familia compozitelor, cu frunze divizate și cu flori albe pe margini și galbene în centru, foarte aromatice, grupate în capitule terminale; romaniță (Matricaria chamomilla). – Mușat (reg. „frumos”) + suf. -el.
2. [MDA2] mușețel sm [At: (a. 1784) IORGA, S. D. VIII, 82 / V: moș~, moșit~, moțoșăl, (reg) musăcel, musăț~, muțăsăl / E: Mușat + -el] 1 Plantă erbacee anuală din familia compozitelor, cu frunzele divizate și cu florile grupate în capitule terminale, albe pe margini și galbene în centru, puternic parfumate, folosite în medicină pentru proprietățile lor calmante și dezinfectante Si: (reg) romaniță, mătricea (2), morună (Matricaria chamomilla). 2 (Bot; reg; îc) Moșițel-prost Plantă asemănătoare cu mușețelul (1), dar neparfumată (Matricaria inodora). 3 (Bot; îae) Romaniță puturoasă (Anthemis cotula). 4 (Bot; reg) Floarea-raiului (Chrysanthemum cinerariifolium). 5 (Bot; Mun) Siminoc (Helichrysum arenarium).
3. [DEX '98] MUȘEȚEL s. m. Plantă erbacee anuală, medicinală, din familia compozitelor, cu frunze divizate și cu flori albe pe margini și galbene în centru, foarte aromatice, grupate în capitule terminale; romaniță (Matricaria chamomilla). – Mușat (reg. „frumos” et. nec.) + suf. -el.
4. [DLRLC] MUȘEȚEL s. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu inflorescențe care au pe margine flori albe iar în centru flori galbene, mici, dese și mirositoare, folosite în medicină sub formă de infuzie (Matricaria Chamomilla); romaniță. Ceai de mușețel.
5. [Șăineanu, ed. VI] mușețel m. V. mușățel.
6. [Scriban] mușețél, V. mușățel.
7. [MDA2] moșețel sm vz mușețel
8. [MDA2] moșițel sm vz mușețel
9. [MDA2] moțoșăl sm vz mușețel
10. [MDA2] musăcel sm vz mușețel
11. [MDA2] musățel sm vz mușețel
12. [MDA2] muțășăl sm vz mușețel
13. [Șăineanu, ed. VI] mușățel m. plantă aromatică cu frumoase flori albe sau galbene, întrebuințată în medicină sub formă de infuziune (Matricaria chamomilla): cu ceaiul de mușățel poporul lecuiește multe boale. [Diminutiv din mușat, frumos (termen propriu macedo-românei). De origină necunoscută].
14. [Scriban] mușățél m., pl. eĭ (d. mrom. mușat, din frumușat, frumos). Vest. O plantă medicinală din familia compuselor din ale căreĭ florĭ se face un ceaĭ contra tusiĭ și a durerilor de stomah (motricaria chamomilla). – Greșit scris mușețel. În est romăniță.
15. [DOOM 3] mușețel s. m.
16. [DOOM 2] mușețel s. m.
17. [IVO-III] mușețel.
18. [DE] MUȘEȚÉL (< mușat, reg. „frumos”) s. m. Plantă erbacee medicinală din familia compozitelor, înaltă de 10-60 cm, cu frunze divizate și flori aromate, grupate în capitule terminale (Matricaria chamomilla); romaniță. Florile de m. sunt folosite în farmacie pentru uleiul lor eteric, care conține principii cu acțiune spasmolitică, antiinfecțioasă, antiinflamatorie analgezică, emolientă, sudorifică, cicatrizantă etc.; de asemenea, acest ulei este utilizat la fabricarea unor lichioruri, în parfumerie și cosmetică.
19. [DFL] Chrysanthemum parthenium Pers. (syn. Matricaria parthenium L.), « Mușețel ». Specie ce înflorește vara. Flori tubuloase, de culoare galbenă și ligulate, de culoare albă, dispuse în capitule mici (cca 1-1,5 cm diametru), bombate și grupate mai multe la un loc, în vîrful tulpinei. Frunze acoperite cu peri, lat-ovate, penat-sectate sau fidate, pețiolate. Plantă perenă, erbacee (cca 80 cm înălțime), cu tulpină erectă, ramificată.
20. [DFL] MATRICARIA L., MUȘEȚEL, fam. Compositae. Gen originar din regiuni mediteraneene, Asia și Africa de S, cca 65 specii, erbacee, anuale sau vivace, cu sau fără miros. Flori (caliciul emisferic) pe un receptacul conic, reunite în capitule terminale, pedunculate, solitare sau uneori în corimb. Foliolele involucrului așezate în 1-2 rînduri, imbricat. Frunze alterne, cu lacinii liniar-filiiorme.
21. [Argou] mușețel s. m. sg. (er.) vulvă.
22. [DLR] MUȘEȚEL s. m. 1. Plantă erbacee anuală din familia compozitelor, cu frunzele divizate și cu florile grupate în capitule terminale, albe pe margini și galbene în centru, puternic parfumate, folosite în medicină pentru proprietățile lor calmante și dezinfectate; (regional) romaniță, mătricea (2), morună (Matricaria chamomilla). Cf. COTEANU, PL. 30. Mușățel învoltu (a. 1784). IORGA, S. D. VIII, 82, cf. LB. Și rînduiește pe loc Nalbă, mușețel și soc. MUMULEANU, C. 157/20. Fiertură caldă de floare de mușățel. PISCUPESCU, O. 227/20, cf. 185/18. Să primească îndată ceaiu cald făcut de musăcel. CR (1831), 142x/19, cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU. Bubele dulci se mai spală de babe cu floare de mușețel (romaniță). GRIGORIU-RIGO, M. P. I, 36. Acum se culeg de pe cîmp avrămeasa, împărăteasa, mușețelul, leușteanul. PAMFILE. S. T. 5. Și, dibuind, un gîndăcel Cu poleitele-i antene Coboară de pe-un mușețel. CAZIMIR, L. U. 12. O să trecem prin buruieni amare, . . . prin horbota de mușețel cu nasturi galbeni. ARGHEZI, C. J. 23, cf. ȘEZ. XV, 114, XXIV, 83. ◊ C o m p u s: (regional) moșițel-prost = a) plantă asemănătoare cu mușețelul (1), dar neparfumată; (regional) romaniță neadevărată, romaniță nemirositoare (Matricaria inodora). Cf. GRECESCU, FL. 314, 315; b) romoniță-puturoasă (Anthemis cotula). Cf. PANȚU, PL. 2. (Regional) Floarea-raiului (Chrysanthemum cinerariifolium). Cf. BULET. GRĂD, BOT. V, 55, PANȚU, PL. 3. (Prin nord-vestul Munt.) Siminoc (Helichrysum arenarium). Cf. ALR I 1 906/780, 803. – Și: (regional) musăcel, musățel (ALR I 1 938/684, 760), muțășăl (ib. 1 938/166), moșețel (GRECESCU, FL. 314, PANȚU, PL.), moșlțel, moțoșăl (ALR I 1 938/156) s. m. – Mușat + suf. -el.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL