1. [MDA2] mușcatelă sf [At: GHEȚIE, R. M. / Pl: ~le / E: ger Muskateller] (Trs) 1 Strugure tămâios Vz muscat1. 2 Pară mușcătareță.
2. [DAR] mușcatelă, mușcatele, s.f. (reg.) strugure tămâios.
3. [DLR] MUȘCATELĂ s. f. (Prin Transilv.) 1. Strugure tămîios. V. m u s c a t1. Cf. GHEȚIE, R. M. 2. Pară mușcătareță. V. m u ș c ă t a r e ț. Cf. BARCIANU. - Pl.: mușcatele. – Din germ. Muskateller „vin tămîios”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL