1. [MDA2] mutercă sf vz mutelcă
2. [Scriban] mutércă și -elcă f., pl. ĭ (rut. pol. muterka, d. germ. mütterchen, mămucă, mutelcă, dim. d. mutter, mamă). Piuliță, șurub care cuprinde capătu altuĭ șurub (fr. écrou).
3. [DEX '09] MUTELCĂ, mutelci, s. f. Piesă de metal de mărime variabilă care are la mijloc o gaură cu filet în care se îmbucă spirala unui șurub sau o tijă cu filet. – Din pol., ucr. muterka.
4. [MDA2] mutarcă sf vz mutelcă
5. [MDA2] mutearcă sf vz mutelcă
6. [MDA2] mutelcă sf [At: SP. POPESCU, M. G. 28 / V: (reg) ~tarcă, ~earcă, ~ercă / Pl: ~lci / E: pn muterka, ucr мутерка] 1 Piesă de metal de mărime variabilă, găurită la mijloc, cu filet pe pereții găurii, și în care se fixează spirala unui șurub sau o tijă cu filet corespunzător. 2 (Lpl) Sfere de plumb găurite, înșirate pe coarda de jos a volocului sau a plasei de pescuit, ca să le țină la fundul apei. 3 (Mol; Dob) Coarbă. 4 (Prc) Parte a coarbei în care se fixează vârful. 5 (Reg; îf mutercă) Șurubelniță. 6 (Reg) Mitră2 (2).
7. [DLRLC] MUTELCĂ, mutelci, s. f. (Regional) Piuliță. Beregata domnișorului pomădat umbla repede, în sus și-n jos, ca o mutelcă. CAMILAR, N. II 142. Un om c-un ciocan de fier într-o mînă și c-o cheie pentru mutelci în alta s-apropie de gară. SP. POPESCU, M. G. 28. Șuruburi și mutelci te împiedecau la fiecare pas. ANGHEL, PR. 82.
8. [DOOM 3] mutelcă s. f., g.-d. art. mutelcii; pl. mutelci
9. [DOOM 2] mutelcă s. f., g.-d. art. mutelcii; pl. mutelci
10. [IVO-III] mutelcă, -ci.
11. [DER] mutelcă (mutelci), s. f. – Piuliță. – Var. mutercă. Pol. muterka, din germ. Mütterchen „mămică” (Cihac, II, 207; Iordan, Dift., 95; Scriban; Iordan, BF, VI, 169). În Mold.
12. [DLR] MUTERCĂ s. f. v. mutelcă.
13. [DLR] MUTÉLCĂ s. f. 1. Piesă de metal de mărime variabilă, găurită la mijloc, cu filet pe pereții găurii, și în care se îmbucă spirala unui șurub sau o tijă cu filet corespunzător. Un om c-un ciocan de fier într-o mînă și c-o cheie pentru mutelci în alta, s-apropie de gară, cercetînd cu de-amănuntul închegătura liniei. SP. POPESCU, M. G. 28. Punea pe argații lui, în timp ce mașiniștii dormeau fără grijă, să strice, ici o roată, colo să desfacă o mutelcă sau să taie o curea. ANGHEL, PR. 83, cf. 82. Prin niște găuri [fierul plugului] se leagă cu cuie de fier ghivintuite și prevăzute cu mutelci (piulițe) de cormună (cormană). PAMFILE, I. C. 150, cf. id. A. R. 36, SOARE, MAȘ. 9. Mutelcă care reprezintă punctul de legătură între lanț și manșon. IONESCU-MUSCEL, FIL. 263, cf. 136. Beregata domnișorului pomădat umbla . . . în sus și-n jos ca o mutelcă. CAMILAR, N. II, 142, cf. LTR2, A VI 26. ♦ (La pl.) Sfere de plumb găurite, înșirate pe coarda de jos a volocului sau a plasei de pescuit, ca să le țină la fundul apei. Cf. ANTIPA, P. 61, PAMFILE, I. C. 66. 2. (Prin Mold. și Dobr.) Coarbă; p. r e s t r. parte a coarbei în care se fixează vîrful. Cf. H VI 172, XIV 399, ALR II 6 662/514. 3. (Regional; în forma mutercă) Șurubelniță. Com. din STRAJA-RĂDĂUȚI. 4. (Regional) Mitră2 (1). Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. – Pl.: mutelci. – Și: (regional) mutercă (CIHAC, II, 207), mutearcă (BARCIANU, ALEXI, W.), mutarcă (LTR2) s. f. – Din pol. muterka, ucr. мутерка. Cf. m u t ă r.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL