1. [DEX '09] MUSTUITURĂ, mustuituri, s. f. (Pop.) Struguri zdrobiți înainte de a fi storși; mustuială. [Pr.: -tu-i-] – Mustui + suf. -tură.
2. [MDA2] mustuitură sf [At: I. IONESCU, M. 371 / E: mustui + -tură] Struguri zdrobiți, înainte de a fi storși la teasc Si: (pop) mustuială, (reg) musteală (1).
3. [DEX '98] MUSTUITURĂ, mustuituri, s. f. Struguri zdrobiți înainte de a fi storși; mustuială. [Pr.: -tu-i-] – Mustui + suf. -tură.
4. [DOOM 3] mustuitură (pop.) (desp. -tu-i-) s. f., g.-d. art. mustuiturii; pl. mustuituri
5. [DOOM 2] mustuitură (pop.) (-tu-i-) s. f., g.-d. art. mustuiturii; pl. mustuituri
6. [DLR] MUSTUITURĂ s. f. Struguri zdrobiți, înainte de a fi storși (la teasc); (popular) mustuială, (regional) musteală (1). Hîrdaiele cu mustuitură se varsă în strează . . . din aceste streze se trage pre jos vinul alb. I. IONESCU, M. 371. În unele părți mustuitură se calcă în călcătoare. PAMFILE, I. C. 221. – Mustui + suf. -tură.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL