1. [MDA2] mustitor sn [At: DDRF / V: ~oare sf / Pl: ~oare / E: musti + -tor] 1 (Mun) Mustuitor. 2 (Reg) Grindă a teascului. 3 (Mol) Albie în care se mustesc (1) strugurii.
2. [Scriban] mustitór și -uitór n., pl. oare. Băț ramificat cu care se zdrobesc struguriĭ ca să ĭasă mustu. V. brăĭ, fercheteŭ, ștircă.
3. [MDA2] mustitoare sf vz mustitor
4. [DLR] MUSTITOR s. n. 1. (Munt.) Mustuitor. Cf. DDRF, H IV 246, XII 225, ALR SN I h 233. 2. (Regional) Grinda teascului (ALEXI, W.) ; (prin Mold.) albie în care se mustesc strugurii (DDRF). – Pl. : mustitoare. – Și: (1) mustitoare s. f. H XII 225. – Musti + suf. -tor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL