1. [DEX '09] MUSCHET s. n. v. muschetă.
2. [MDA2] muschet sn vz muschetă
3. [DN] MUSCHET s.n. v. muschetă.
4. [DEX '09] MUSCHETĂ, muschete, s. f. Armă de foc portativă din Evul Mediu, cu fitil, asemănătoare cu archebuza. [Var.: muschet s. n.] – Din fr. mousquet.
5. [MDA2] moschetă sf vz muschetă
6. [MDA2] muschetă sf [At: BARIȚIU, P. A. II, 512 / V: (înv) muschet sn, mos~ / Pl: ~te / E: fr mousquet] Armă de foc portativă, cu fitil, asemănătoare cu archebuza, folosită în trecut.
7. [MDA2] mușcheci a [At: PONTBRIANT, D. / V: ~cheț / Pl: ~ / E: scr muskic] (Reg; d. cai) De statură mică, cu corpul și gâtul scurt.
8. [MDA2] mușcheț1 a vz mușcheci
9. [DEX '98] MUSCHETĂ, muschete, s. f. Armă de foc portativă din evul mediu, cu fitil, asemănătoare cu archebuza. [Var.: muschet s. n.] – Din fr. mousquet.
10. [DLRLC] MUSCHETĂ, muschete, s. f. Armă de foc lungă și grea, întrebuințată înainte de inventarea puștii și care se descărca prin aprinderea pulberii cu ajutorul unui fitil. (Atestat în forma muschet) Arcul prea cu-anevoiă s-a putut dezrădecina din oastea moldovenească, și nici pînă la 1700 nu-l alungase încă muschetul. HASDEU, I. V. 76. – Variantă: muschet s. n.
11. [DN] MUSCHETĂ s.f. Veche armă de foc cu fitil, portativă, folosită înainte de inventarea puștii. [Var. muschet s.n. / cf. fr. mousquet, it. moschetto].
12. [MDN '00] MUSCHETĂ s. f. veche armă de foc, cu fitil, asemănătoare cu archebuza. (< fr. mousqueton)
13. [Șăineanu, ed. VI] muschetă f. armă de foc, întrebuințată până la sec. XVII, înaintea puștii (= fr. mousquet).
14. [Scriban] *muschétă f., pl. e (fr. mousquet, d. it. moschetto și moschetta). Pușcă din vechime maĭ grea de cît archebuza și care, la început, era sprijinită pe o furcă cînd se trăgea.
15. [DOOM 3] muschetă s. f., g.-d. art. muschetei; pl. muschete
16. [DOOM 2] muschetă s. f., g.-d. art. muschetei; pl. muschete
17. [DER] muschetă (muschete), s. f. – Armă de foc cu fitil. It. moschetta (sec. XIX). – Der. muschetar, s. m., din fr. mousquetaire; muschetărie, s. f., din it. moschetteria, fr. mousqueterie.
18. [DAR] mușcheci adj. (reg.; despre cai) de statură mică, cu corpul și gâtul scurt.
19. [DLR] MUSCHET s. n. v. muschetă.
20. [DLR] MUSCHETĂ s. f. Armă de foc portativă, cu fitil, asemănătoare cu archebuza, folosită în trecut. Ni s-au dat 160 muschete și patruzeci flinte. BARIȚIU, P. A. II, 512. Ileana cată șă fie o eroină care să mînuiască spada și moscheta ca o amazoană. FILIMON, O. II, 348, cf. PONTBRIANT, D. Arcul prea cu anevoie s-a putut dezrădăcina din oastea moldovenească și nici pînă la 1700 nu-l alungase încă muschetul sau archabusa. HASDEU, I. V. 76, cf. LM, DER. – Pl.: muschete. – Și: (învechit) muschet s. n., moschetă s. f. – Din fr. mousquet.
21. [DLR] MUȘCHECI adj. (Regional; despre cai) De statură mică, cu corpul și gîtul scurt. Cf. PONTBRIANT, D., CIHAC, II, 206, H XI 5, 311. – Pl.: mușcheci. – Și: mușchéț adj. H XI 311. – Din scr. muškić.
22. [DLR] MUȘCHEȚ1 adj. v. mușcheci.
23. [DLR] MUȘCHEȚ2 s. m. v. mușchete.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL