1. [Scriban] murúnă, V. munună.
2. [Scriban] munúnă, murúnă și munúne f., pl. ĭ (lat. *molo, -ónis, derivat din mŏla, moară, „peatră de moară”, de unde s’a dezvoltat înț. de „grămadă, proeminență”, ca în cele-lalte limbĭ romane). Trans. Maram. Cunună de mireasă. Vîrf, pisc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL