1. [DEX '09] MURUIALĂ, muruieli, s. f. (Reg.) 1. Muruire. 2. (Concr.) Lut sau alt material cu care se muruiește un perete, pardoseala etc. 3. (Concr.) Amestec de făină cu apă, ouă etc. cu care se unge pâinea, mălaiul etc., înainte de a fi băgate în cuptor. – Murui + suf. -eală.
2. [MDA2] muruială sf [At: BIBLIA (1688), 5911/36 / Pl: ~ieli / E: murui1 + -eală] 1 Pământ sau lut înmuiate cu apă, uneori amestecate cu baligă și paie sau var și nisip cu care se muruiesc1 pereții, pardoseala etc. Si: (reg) imală, murluială, tencuială. 2 (Înv) Var. 3 (Ban) Amestec de var și nisip folosit pentru a lega între ele pietrele sau cărămizile unei construcții Si: mortar1. 4 (Reg) Pământ frământat din care se construiesc pereții. 5 (Teh) Material argilos folosit la astuparea fisurilor, crăpăturilor și, în general, a golurilor de dimensiuni mici din pereții lucrărilor sau ai construcțiilor subterane, pentru a le asigura etanșeitatea. 6 (Reg) Humă neagră, amestecată cu baligă de cal, cu care se trag brâiele în jurul ferestrelor casei, în exterior. 7 (Buc) Murdărie (1). 8 (Reg) Amestec de făină cu apă și șofran sau gălbenuș de ou, cu care se ung pâinea, colacii, mălaiul etc., înainte de a se introduce în cuptor Si: (reg) cir.
3. [DEX '98] MURUIALĂ, muruieli, s. f. 1. Muruire. 2. (Concr.) Lut sau alt material cu care se muruiește un perete, pardoseala etc. 3. (Reg.; concr.) Amestec de făină cu apă, ouă etc. cu care se unge pâinea, mălaiul etc., înainte de a fi băgate în cuptor. – Murui + suf. -eală.
4. [DLRLC] MURUIALĂ s. f. (Regional) Acțiunea de a murui. 1. Acoperirea pereților unei case cu un strat de lut. 2. Lut sau alt material cu care se muruiește. Muruiala pe pereții de lemn... cade cu vremea. SLAVICI, N. I 9.
5. [Scriban] muruĭálă f., pl. ĭelĭ. Mold. Trans. Acțiunea de a murui. Tencuĭală.
6. [Șăineanu, ed. VI] murueală f. 1. tencueală; 2. un fel de terciu din făină de grâu cu care se amestecă mălaiul înainte de a-l pune la copt.
7. [DOOM 3] muruială (reg.) s. f., g.-d. art. muruielii; pl. muruieli
8. [DOOM 2] muruială (reg.) s. f., g.-d. art. muruielii; pl. muruieli
9. [MDO] muruială
10. [DRAM 2021] muruială, muruieli, s.f. (reg.) Tencuială din lut amestecat cu apă. (Trans.). – Din murui + suf. -eală (DEX, MDA).
11. [DRAM 2015] muruială, muruieli, s.f. – (reg.) Tencuială cu lut amestecat cu apă (Trans.). – Din murui + suf. -eală (DEX, MDA).
12. [DLR] MURUIALĂ s. f. 1. Faptul de a m u r u i1. 2. Pămînt sau lut muiate cu apă, uneori amestecate cu baligă și paie sau cu var și nisip, cu care se muruiesc1 pereții, pardoseala etc.; (regional) imală, murluială. V. t e n c u i a l ă. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., COSTINESCU. Nici muruiala pe pereții de lemn n-are înțeles, fiindcă tot cade cu vremea. SLAVICI, N. I, 9. Acuma părintele ședea mai bucuros afară decît în casă, fiindcă din casă nu se vede atât de bine muruiala casei. id. ib. 20, cf. F (1884), 116. LIUBA-IANA, M. 9. După aceea, a pus-o să-i ungă prispa cu muruială de lut galben și bălegar de oaie. CAMILAR, C. P. 68, Cf. REV. CRIT. III, 161, COM. SAT. III, 79, CHEST. III 128/6, ALR I 1 677/348, ALRM II/I h 279, A I 21, V 15,16, 20. ♦ (Învechit) Var. Au ars oasele împăratului Idumeii în muruială. BIBLIA (1688), 5911/36. ♦ (Prin Ban.) Amestec de var și nisip folosit pentru a lega între ele pietrele sau cărămizile unei construcții. V. m o r t a r1. Cf. F (1884), 116. ♦ (Regional) Pămînt frămîntat din care se construiesc pereții (Mogoșești-Slatina). CHEST. II 86/80. ♦ (Tehn.) Material argilos folosit la astuparea fisurilor, crăpăturilor și, în general, a golurilor de dimensiuni mici din pereții lucrărilor sau ai construcțiilor subterane, pentru a le asigura etanșeitatea. Cf. LTR2. ♦ (Regional) Humă neagră/amestecată cu baligă de cal), cu care se trag brîiele împrejurul ferestrelor casei (în exterior). Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. 3. (Prin Bucov.) Murdărie (1). LEXIC REG. 105. 4. (Regional) Amestec de făină cu apă (și șofran sau gălbenuș de ou), cu care se unge pîinea, colacii, mălaiul etc., înainte de a se băga în cuptor. V. c i r. Se ung pîinile și mălaiele pe deasupra cu muruială de făină de grîu, ca ele să nu crape. GOROVEI, CR. 81, cf. ȘEZ. V, 107, A V 16, VI 26. – Pl.: muruieli. – Murui1 + suf. -eală.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL