1. [MDA2] murmurisi vi [At: LET. III, 244/22 / Pzi: ~sesc / E: ngr μουρμουρίζω] (Înv) A murmura (4).
2. [MDA2] murmur sn [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (înv) ~iu, ~ă sf, ~e sf / A și: murmur / Pl: ~e și (rar) ~uri / E: fr murmure, lat murmur, ngr μουρμούρα, it murmure, mormorio] 1 Zgomot slab, continuu și monoton, produs de curgerea liniștită a unei ape, de bătaia lină a vântului sau de alte elemente ale naturii Si: susur, șopot, (rar) murmureală, murmuială1, (îvr) murmuire1, murmuit. 2 (Pgn) Zgomot slab. 3 (Fig) Armonie. 4 (Pan) Zumzet. 5 Succesiune de sunete, slab și monoton articulate, de cuvinte rostite încet, de neînțeles. 6 Zgomot surd și nelămurit de glasuri Si: rumoare. 7 (Pan) Zgomot surd și continuu produs de trepidațiile unui motor, ale unui mecanism etc. 8 (Rar) Țiuit al urechii. 9 Exprimare a unei nemulțumiri prin cuvinte rostite cu jumătate de glas Si: cârteală, murmurare Vz bombănit, mormăit1. 10 (Îlav) Fără ~ Fără împotrivire. 11 (Nob) Acuzație. 12 (Nob) Muget.
3. [Scriban] 2) *múrmur, a -á v. intr. (lat. mŭrmuro, -áre; it. mormorare, fr. murmurer. E rudă pin sunet cu a mormăi și a borborosi). Fac un zgomot confuz și prelungit: vîntu murmură (saŭ: vîjîĭe, șuĭeră), izvoru murmură (saŭ: cĭuruĭe), valurile murmură (saŭ pleoscăĭesc); Fig. Protestez înfundat: poporu murmură contra tiranilor, a murmura pintre dințĭ. – În sec 18 și murmurisesc (ngr. murmurízo, aor. -úrisa). V. cîrtesc.
4. [DLR] MURMURISI vb. IV. I n t r a n z. (Învechit) A murmura (3). Nu le părea bine la o samă și începuse a murmurisi (sfîrșitul sec. XVIII, LET. III, 244/22. Nimenea n-au îndrăznit a murmurisi. IST. AM. 27r/8. Țara leșască au murmurisit văzînd acele cetăți pline de strâji saxonești. IST.CAROL XII, 30v/8. – Prez. ind.: murmurisesc. Din ngr. μουρμούριζω.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL