1. [DEX '09] MURMUITOR, -OARE, murmuitori, -oare, adj. (Înv.) Murmurător. [Pr.: -mu-i-] – Murmui + suf. -tor.
2. [MDA2] murmuitor1, ~oare a [At: MUREȘANU, P. 13/15 / Pl: ~i, ~oare / E: murmui1 + -tor] (Înv) 1 Care murmuie1 (1) Si: murmurător (1). 2 (Pan) Plin de murmur (1), de zumzet.
3. [DLRLC] MURMUITOR, -OARE, murmuitori, -oare, adj. (Rar) Care murmură. Împlu aerul văratic de mireasmă și răcoare A popoarelor de muște sărbători murmuitoare. EMINESCU, O. I 85.
4. [Șăineanu, ed. VI] murmuitor a. care scoate un murmur: a popoarelor de muște sărbători murmuitoare EM.
5. [DOOM 3] murmuitor (înv.) (desp. -mu-i-) adj. m., pl. murmuitori; f. sg. și pl. murmuitoare
6. [DOOM 2] murmuitor (înv.) (-mu-i-) adj. m., pl. murmuitori; f. sg. și pl. murmuitoare
7. [DLR] MURMUITOR1, -OARE adj. (Învechit) Care murmuie1 (1) ; murmurător (1). Orice rîu murmuitor Ș-orice fluier de păstor M-adormea cu desfătare. MUREȘAN U, P. 13/15. ♦ P. a n a l. Plin de murmur (1), de zumzet. Împlu aerul văratic de mireasmă și răcoare A popoarelor de muște sărbători murmuitoare. EMINESCU, O. I, 85. – Pl.: murmuitori, -oare. – Murmui1 + suf. -tor.
8. [DLR] MURMUITOR2, -OARE adj. v. mormăitor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL