1. [DEX '09] MURGUȚ, -Ă, murguți, -e, adj., s. m. și f. (Rar) Diminutiv al lui murg2. – Murg2 + suf. -uț.
2. [MDA2] murguț1 sn [At: PĂSCULESCU, L. P. 118 / E: murg1 + -uț] 1-2 (Șhp) Murg1 (1) (devreme).
3. [MDA2] murguț2, ~ă [At: ȚICHINDEAL, F. 238/8 / Pl: ~i, ~el / E: murg2 + -uț] (Pop) 1-12 sm (Șhp) Murgișor (1-12). 13 sf (Reg; îe) A-nțărcat ~a A înțărcat murgana (5). 14 sfa (Reg) Horă nedefinită mai îndeaproape. 15 sfa Melodie după care se execută murguța (14).
4. [DEX '98] MURGUȚ, -Ă, murguți, -e, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui murg2. – Murg2 + suf. -uț.
5. [DLRLC] MURGUȚ, -Ă, murguți, -e, adj. (Mai ales în poezia populară) Diminutiv al lui murg2. Drăguță mierluță, Pasere murguță, Acuma poți cînta. ȚICHINDEAL, F. 238. ♦ (Substantivat) Murguleț. Murgule, murguțul meu, Datu-mi-te-a taică-tău Ca să-mi fii de ajutor La nevoie și la zor, Să te-ntreci cu șoimii-n zbor. ANT. LIT. POP. I 293. Cosicioara că-și smulgea Și murguțul blăstăma. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 498. Tu, murguțule-n putere, Du-mă iute ca un zmeu. ALECSANDRI, P. P. 49.
6. [DOOM 3] murguț (rar) adj. m., s. m., pl. murguți; adj. f., s. f. murguță, pl. murguțe
7. [DOOM 2] murguț (rar) adj. m., s. m., pl. murguți; adj. f., s. f. murguță, pl. murguțe
8. [DLR] MURGUȚ2, -Ă adj., subst. I. Diminutiv al lui m u r g 2. 1. Adj. Cf. m u r g2 (1). Drăguță mierluță, pasere murguță, acuma poți cînta slobod toată ziua. ȚICHINDEAL, F. 238/8, cf. com. MARIAN. 2. S. m. și f. (Mai ales în poezia populară) Cf. m u r g2 (2). Tu, murguțule-n putere, Du-mă iute ca un zmeu. ALECSANDRI, P. P. 49. Cosicioara că-și smulgea Și murguțul blăstăma. JARNIK-BÎRSEANU, D. 498, cf. 487, com. MARIAN. Feciorii să-ți pușcărească, Murguțul tău să trămnească. DENSUSIANU, Ț. H. 292, cf. 84, 290. Murguțu și l-o luat Și pe el o-ncălecat. BÎRLEA, C. P. 131. Pă murguț o-ncălecat, După soru-s-o plecat. T. PAPAHAGI, M. 96. Murgule, murguțul meu, Datu-mi-te-a taică-tău Ca să-mi fii de ajutor. ANT. LIT. POP. I, 293.* E x p r. (Regional) A-nțărcat murguța = a înțărcat bălaia, v. b ă l a i. Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. 8. II. S. f. (Regional) Numele unei hore. Cf. varone, d. 117. – Pl.: murguți, -e. – Murg2 + suf. -uț.
9. [DLR] MURGUȚ1 s. n. Diminutiv al lui m u r g1. Murg, murguțul țării, Cum stai de-nmurgești Și legi și-nchegi Vitele la par . . . Copii dîn țipat, Porcii-n strat, Lume de umblat. PĂSCULESCU, L. P. 118. – Murg1 + suf. -uț.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL