1. [MDA2] murgui1 [At: CORESI, L. 312/18 / Pzi: ~esc / E: mg morog] 1 vi (Înv) A-și exprima nemulțumirea bombănind împotriva cuiva sau a ceva Si: a protesta, a cârti, a murmura. 2 vt A mustra1 (3). 3 vt A chinui.
2. [MDA2] murgui2 vi [At: COSTINESCU / Pzi: ~ește / E: murg1 + -ui] (Rar) A se însera.
3. [Scriban] murguĭésc v. intr. (ung. murrogni. V. morocănesc). Vechĭ. Mormăĭ, protestez.
4. [DER] murgui (-esc, -it), vb. – A murmura. Probabil din mag. murrogni (Scriban). Sec. XVI, înv.
5. [DLRLV] MURGUI vb. (Ban., Trans. SV) A murmura. Murmuro. Murguesk. Zugolodom. LEX. MARS., 230; cf. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW ♦ A prigoni. Si murguiia cărtularii și fariseii pre ucenicii lui,. N. TEST. (1648). Etimologie: magh. morogni. Cf. b ă n u i2 (2).
6. [DAR] murgui, murguiesc, vb. IV (reg.) a bombăni contra cuiva, a protesta, a cârti.
7. [DLR] MURGUI1 vb. IV. I n t r a n z. (Învechit) A-și exprima nemulțumirea bombănind împotriva cuiva sau a ceva; a protesta, a cîrti, a murmura. Nu murguiți cum unii dintr-înșii murguiră. CORESI, L. 312/18. Vindecă I[su]s o muiare . . . în zi de sîmbătâ, iară fariseii murguia, dereptu ce era sîmbătă. id. ap. GCR I, 23/22. ♦ T r a n z. A mustra1 (2); a chinui, a necăji. V. p r i g o n i. Nu mai înceată turburînd pre noi murguindu-ne. CORESI, ap. DHLR II, 541. Și murguiia cărtularii și fariseii pre ucenicii lui. N. TEST. (1648), 73r/30. – Prez. ind.: murguiesc. – Din magh. morog.
8. [DLR] MURGUI2 vb. IV. I n t r a n z. (Rar) A se întuneca, a se însera, a amurgi. Cf. COSTINESCU. – Murg1 + suf. -ui.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL