1. [MDA2] muntar sm [At: FRÂNCU – CANDREA, M. 25 / Pl: ~i / E: munte + -ar] (Trs) 1 Persoană care are în grijă vitele trimise la pășune la munte Si: păstor. 2 Membru al familiei care merge zilnic la munte (1), pentru a-și mulge vitele, a prepara untul, brânza etc.
2. [DLRLC] MUNTAR, muntari, s. m. (Regional) Bărbat care mulge în fiecare zi oile sau vacile duse la munte și prepară derivatele de lapte; baci.
3. [DLRM] MUNTAR, muntari, s. m. (Reg.) Bărbat care mulge oile sau vacile duse la munte și care prepară derivatele laptelui. – Din munte + suf. -ar.
4. [DAR] muntar, muntari, s.m. (reg.) păstor, cel care merge zilnic la munte să mulgă vitele și să prepare brânza, untul.
5. [DLR] MUNTAR s.. m. (Prin Transilv.) Persoană care are în grijă vitele trimise la pășune (la munte 1), păstor; acela dintre membrii familiei care merge zilnic la munte (2), pentru a-și mulge vitele, a prepara untul, brînză etc. Cf. FRÎNCU-CANDREA, M. 25. Muntarii. . . se adună peste zi și peste noapte la una din măietorile vecine, unde fierb laptele, aleg unt, fac brînză etc. PAMFILE, I. C. 438. – Pl.: muntari. – Munte + suf. -ar.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL