1. [DEX '09] MUNCUȘOARĂ, muncușoare, s. f. (Pop.) Munculiță. – Muncă + suf. -ușoară.
2. [MDA2] muncușoară sf [At: DUNĂREANU, CH. 71 / E: muncă + -ușoară] 1-14 (Fam; șhp) Munculiță (1-14).
3. [DEX '98] MUNCUȘOARĂ, muncușoare, s. f. Munculiță. – Muncă + suf. -ușoară.
4. [DLRLC] MUNCUȘOARĂ s. f. Munculiță. N-au preț nici ouăle, nici puii, păcat de muncușoara mea! DUNĂREANU, N. 20.
5. [DOOM 3] muncușoară (pop.) s. f., g.-d. art. muncușoarei
6. [DOOM 2] muncușoară (pop.) s. f., g.-d. art. muncușoarei
7. [DLR] MUNCUȘOARĂ s. f. (Familiar) Munculiță. Păcat de muncușoara mea ! DUNĂREANU, CH. 71. E în stare să ne otrăvească pe toți, ca doar or rămânea. . . în muncușoara mea de douăzeci de ani. ap. TDRG. Seara vii făr' de curea; Cum n-oiu fi strașnică, rea, Pentru muncușoara mea ? MARIAN, SA. 4. – Muncă + suf. -ușoară.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL