Definiție și ce înseamnă muncitorie

1. [MDA2] muncitorie sf [At: CORESI, EV. 451 / E: muncitor + -ie] (Înv) 1 Tortură. 2 Suferință.

2. [DLR] MUNCITORIE s. f. (Învechit) Tortură ; suferință, chin. Fără de strînsură fu. . . și preînțelept den muncitorie și milostiv în loc de tîlhariu. CORESI, EV. 451. Pre neamul nostru să-l sloboază din muncitoriia lui. VARLAAM-IOASAF, 151v/1. – Muncitor + suf. -ie.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] MUMBAȘIR, mumbașiri, s. m. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în […]
1. [DEX '09] MUMETAL s. n. Aliaj de nichel, crom, cupru și fier, cu permeabilitate […]
1. [DEX '09] MUNGIU, mungii, s. m. (Înv.) Lumânărar. – Din tc. munçu. 2. [MDA2] […]
1. [DEX '09] MUMIE, mumii, s. f. Cadavru conservat printr-o îmbălsămare specială. ♦ Fig. (Depr.) […]
1. [DEX '09] MUMIFICA, mumific, vb. I. 1. Tranz. A îmbălsăma; a transforma în mumie. […]
1. [DEX '09] MUMIFIANT, -Ă, mumifianți, -te, adj. Care mumifică. [Pr.: -fi-ant] – Mumifia + […]
1. [DEX '09] MUMIFIAT, -Ă adj. v. mumificat. 2. [DEX '09] MUMIFIA vb. I v. […]
1. [DEX '09] MUMIFICA, mumific, vb. I. 1. Tranz. A îmbălsăma; a transforma în mumie. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro