1. [DEX '09] MUIEROS, -OASĂ, muieroși, -oase, adj. 1. (Înv. și reg.; depr.) Femeiesc, muieresc. 2. (Reg.) Afemeiat. – Muiere1 + suf. -os.
2. [MDA2] muieros, ~oasă a [At: BIBLIA (1688), 439V43 / Pl: ~oși, ~oase / E: muiere1 + -os] 1 (Îrg; dep) Muieresc (4). 2 (Reg) Afemeiat.
3. [DOOM 3] muieros (înv., reg.) adj. m., pl. muieroși; f. muieroasă, pl. muieroase
4. [DOOM 2] muieros (înv., reg.) adj. m., pl. muieroși; f. muieroasă, pl. muieroase
5. [DLR] MUIEROS, -OASĂ adj. 1. (Învechit și regional; depreciativ) Muieratic (1). Frica opreaște pre bărbatul muieros. BIBLIA (1688), 4391/43, cf. 4382/32, BUDAI-DELEANU, LEX., POLIZU, PONTBRIANT, D., BARCIANU, ALEXI, W. Dacă un băiat poartă de mic mărgele. . . va plînge ca muierile, va fi muieros. GOROVEI, C. R. 185. 2. (Regional) Afemeiat. Cf. LM, DDRF, CDDE, MAT. DIALECT. I, 81. – Pl.: muieroși, -oase. – Muiere1 + suf. -os.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL