1. [DEX '09] MUIEREȘTE adv. (Înv. și pop.; adesea depr.) Ca o muiere1; femeiește. – Muiere1 + suf. -ește.
2. [MDA2] muierește av [At: DEX / E: muiere1 + -ește] (Îvp; șdp) Ca o muiere1 (1) Si: femeiește, muieratic (2).
3. [DLRLC] MUIEREȘTE adv. Ca o muiere, femeiește. Nu se lupta voinicește, cu puterea, ci muierește, cu prefăcătoria. SBIERA, P. 104.
4. [DLRM] MUIEREȘTE, adv. (Pop.) Ca o muiere, femeiește. – Din muiere1 + suf. -ește.
5. [Scriban] muĭeréște adv. Iron. Femeĭește, ca muĭerile.
6. [DEX '09] MUIERI, muieresc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre bărbați; depr.) A avea însușiri sau a adopta atitudini de femeie. – Din muiere1.
7. [MDA2] muieri vr [At: GANE, N. I, 187 / Pzi: ~resc / E: muiere1] (Reg; dep; d. bărbați) 1-2 (A căpăta însușiri sau) a adopta atitudini caracteristice femeilor.
8. [DLRLC] MUIERI, muieresc, vb. IV. Refl. (Popular) A se moleși. N-am lăsat satul și tîrgul ca să venim în codru să ne muierim. GANE, la TDRG. Frunzuliță măr sucit, Băieții s-au muierit Și fetele s-au vorbit Să lase părul pe frunte, La băieți să nu se uite. ȘEZ. XII 81.
9. [DLRM] MUIERI, muieresc vb. IV. Refl. (Pop.) A se moleși. – Din muiere1.
10. [DOOM 3] muierește (înv., pop.) adv.
11. [DOOM 3] muieri (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă muieresc, 3 sg. se muierește, imperf. 1 sg. mă muieream; conj. prez. 1 sg. să mă muieresc, 3 să se muierească; imper. 2 sg. afirm. muierește-te; ger. muierindu-mă
12. [DOOM 2] !muieri (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se muierește, imperf. 3 sg. se muierea; conj. prez. 3 să se muierească
13. [DLR] MUIEREȘTE adv. (Învechit și popular; adesea depreciativ) Ca o muiere1 (1), în felul unei muieri1; femeiește. Sfetnicul. . . s-au îmbrăcat muierește, cu tarpuz în cap. MUSTE, LET. III, 47/28, cf. MAG. IST. III, 336/23. Era arapi, toți îmbrăcați muierește. GORJAN, II. I, 5/10. Acești trei zmei avea trei femei, carile. . . nu se lupta voinicește, cu puterea, ci muierește. cu prefăcătoria. SBIERA, P. 104. Înoată. . . Muierește, sărind de mijloc în sus. ȘEZ. XIII, 78. Barbatii ista sî poartî muierește. Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI, cf. ALR II/I h 35/95. – Muiere1 + suf. -ește.
14. [DLR] MUIERI vb. IV. R e f l. (Regional; depreciativ; despre bărbați) A căpăta însușiri sau a adopta atitudini caracteristice femeilor. N-am lăsat doar satul și tîrgul ca să venim în codru să ne muierim. GANE, N. I, 187. Frunzuliță măr sucit, Băieții s-au muierit Și fetele s-au vorbit Să lase părul pe frunte, La băieți să nu se uite. ȘEZ. XII, 81. – Prez. ind.: muieresc. – V. muiere1.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL