1. [DEX '09] MUIERCE s. f. v. muiercea.
2. [MDA2] muierce sm [At: POLIZU / V: ~a / Pl: ? / E: drr muiercios] (Prt) 1 Bărbat afemeiat Si: (reg) muierotcă (1), muiergiu. 2 Om fricos, laș. 3 Bărbat căruia îi place să se amestece în îndeletniciri specific femeiești, care se comportă ca o muiere (1) Si: (reg) muieroteă (2).
3. [DEX '98] MUIERCE s. f. (Peior.) Bărbat muieratic, afemeiat; bărbat căruia îi place să se amestece în îndeletniciri specific femeiești, care se comportă ca o femeie. – Din muiere1.[1]
4. [Șăineanu, ed. VI] muierce m. 1. cel ce umblă după femei; 2. fig. mișel, fricos.
5. [DEX '09] MUIERCEA, muiercea, s. m. (Pop.) Bărbat muieratic, afemeiat; bărbat căruia îi place să se amestece în îndeletniciri specific femeiești, care se comportă ca o femeie. [Var.: muierce s. f.] – Din muiere1.
6. [MDA2] muiercea sm vz muierce
7. [Scriban] muĭércea (ea dift.) s. fără pl., gen. al luĭ. Fam. Epitet unuĭ om mueratic.
8. [DOOM 3] !muiercea (pop.) s. m., g.-d. art. lui muiercea; pl. muiercea
9. [DOOM 2] muiercea (pop.) s. m., g.-d. lui muiercea; pl. muiercea
10. [DAR] muierce s.m. (reg.) 1. cel ce umblă după femei. 2. (fig.) bărbat mișel, fricos.
11. [DLR] MUIÉRCE s. m. (Familiar) 1. Bărbat afemeiat; (regional) muierotcă (1), muiergiu. Cf. POLIZU, DDRF, BARCIANU, ȘĂINEANU, D. U., CADE. 2. Om fricos, laș. Cf. DDRF, ALEXI, W., ȘĂINEANU, D. U., CADE. Și: muiércea s. m. SCRIBAN, D. – Derivat regresiv de la muiercios.
12. [DLR] MUIÉRCEA s. m. v. muierce.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL