1. [MDA2] muiercană sf [At: DUNĂREANU, GH. 31 / Pl: ~ne / E: cf muiere1] (Reg) Femeie afurisită, rea, ticăloasă.
2. [Scriban] muĭercánă f., pl. e. Muĭere antipatică.
3. [DAR] muiercană, muiercane, s.f. (reg.) femeie afurisită, rea, ticăloasă.
4. [DLR] MUIERCANĂ s. f. (Regional) Femeie afurisită, rea, ticăloasă. Ce om fără de lege ! L-a învățat muiercana ! DUNĂREANU, CH. 31, cf. PAMFILE, D. 110. Muiercana, atîta aștepta; că-i una, că-i alta, că ea se duce la o vecină. I. CR. i, 115. Las-o în pocnetul de muiercană. Com. din fostul județ NEAMȚ. - Pl.: muiercane. – Cf. m u i e r e1.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL