1. [DEX '09] ȘOMOIOG, șomoioage, s. n. Mănunchi răsucit de fân, de paie, de câlți cu care se spală, se freacă sau se șterge un obiect, cu care se aprinde focul etc.; șomoltoc, fumuiag. ♦ Smoc (de păr sau de lână). – Cf. magh. csomó.
2. [MDA2] șomoiog [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 68/23 / Pl: ~mo-iog / V: (reg) jumui~, moșoiag, moșoioc, moșoi~, -măiag, ~mâi~, ~miiag, ~ioc, ~muiag, șumoiag, șumuiac (Pl: și ~uri) șumuiag, șumuioc, șumui~, (înv) șum~, (nob) șumai~ sn, (reg) ~iag (Pl: ~uri, ~iegi) snm / Pl: ~oage sn, ~ogi sm / E: ns cf mg csomó] 1 sn (Pop) Mănunchi de fân, paie, câlți, hârtie etc., cu care se freacă sau se șterge un obiect sau cu care se aprinde focul etc. Si: (pop) mototol1, șomoltoc (1), (reg) șumulteț (1). 2 sn (Pop) Smoc (de păr1 sau de lână) Si: (pop) șomoltoc (2), (reg) șumulteț (2). 3 sn (Reg) Vălătuc (de fân). 4 sn (Reg; îf șomoiag) Legătoare (pentru snopi). 5 sn (Pop) Buchet (de flori) Si: (pop) șomoltoc (3). 6 sm (Pop) Om mic de statură Si: (pop) șomoltoc (6).
3. [DEX '98] ȘOMOIOG, șomoioage, s. n. Mănunchi de fân, de paie, de câlți cu care se spală, se freacă sau se șterge un obiect, cu care se aprinde focul etc., șomoltoc, fumuiag. ♦ Smoc (de păr sau de lână). – Cf. magh. csomó.
4. [DLRLC] ȘOMOIOG, șomoioage, s. n. Cantitate mică de paie, de fîn, de cîlți etc. răsucite pentru a forma un mănunchi și folosite pentru a șterge sau a freca un obiect, pentru a aprinde focul etc. O prelată unsuroasă, mai mult găuri decît pînză, cîrpită totuși migălos cu șomoioage de paie. GALAN, B. I 52. Ștergea tăișul cu șomoioage de iarbă moale. REBREANU, I. 53. ◊ Fig. Șomoioage de fum. REBREANU, R. II 65. – Variante: șomoiag (I. BOTEZ, ȘC. 21), șumuiag (SEVASTOS, N. 50), șumuiac (SADOVEANU, O. VIII 204), șumuiog (PAMFILE, A. R. 204) s. n.
5. [Scriban] șomoĭóg (vest, sud), șumuĭóg (Mold. sud), sumuĭác și -ĭág (nord) n., pl. ĭóge, ĭece, ĭege (cp. cu ung. csomólék, șomoĭog). Mănuchĭ de paĭe cu care se șterg caiĭ de sudoare și de colb. Munt. Spălător, cîrpă de frecat și de spălat oalele de bucătărie. Mototol. – Și moșoĭog (sud). V. feleșteoc.
6. [MDA2] moșoiag sn vz șomoiog
7. [MDA2] moșoioc sn vz șomoiog
8. [MDA2] șomăiag sn vz șomoiog
9. [MDA2] șomâiog sn vz șomoiog
10. [MDA2] șomiiag sn vz șomoiog
11. [MDA2] șomoiag sn, sm vz șomoiog
12. [MDA2] șomoioc sn vz șomoiog
13. [MDA2] șomuiag sn vz șomoiog
14. [MDA2] șumaiog sn vz șomoiog
15. [MDA2] șumoiag sn vz șomoiog
16. [MDA2] șumoiog sn vz șomoiog
17. [MDA2] șumuiac sn vz șomoiog
18. [MDA2] șumuiag sn vz șomoiog
19. [MDA2] șumuioc sn vz șomoiog
20. [MDA2] șumuiog sn vz șomoiog
21. [DLRLC] ȘOMOIAG s. n. v. șomoiog.
22. [DLRLC] ȘUMUIAC s. n. v. șomoiog.
23. [DLRLC] ȘUMUIAG s. n. v. șomoiog.
24. [DLRLC] ȘUMUIOG s. n. v. șomoiog.
25. [Șăineanu, ed. VI] șomoiag n. mănunchiu de paie cu care se freacă caii nădușiți. [Cf. ung. SZÓMA, paie].
26. [Scriban] moșoĭóg, V. șomoĭog.
27. [Scriban] șumuĭác, -ág, -ĭóg, V. șomoĭog.
28. [DOOM 3] șomoiog s. n., pl. șomoioage
29. [DOOM 2] șomoiog s. n., pl. șomoioage
30. [DER] șomoiag (-iegi), s. m. – 1. Mănunchi de paie. – 2. Smoc, ghemotoc. – Var. șumuiag, șumuiog, șomoiog, șomuiog, șumoiog, șumuiac, șumuioc etc.; șomoldoc, șomîltoc, șomultoc, șomoltoc etc. Origine incertă. Se consideră drept der. din mag. csomó (Tiktin; Candrea; Scriban), sau din mag. csormolya, cf. ciormoiag (Gáldi, Dict., 97) sau din mag. szóma „paie” (Cihac, II, 528). Mai probabil e vorba de o creație expresivă, după cum o demonstreză corespondența cu șomîc și tratamentul var. – Der. șomoiegi și var., vb. (a freca, a șterge cu nu pumn de paie); înșomoltoci, vb. (Mold., a înfofoli).
31. [DRAM 2021] șomoióg, șomoioage, s.n. (reg.) Mănunchi de fân sau de paie; smoc: „Fă un șomoiog de paie, să ațâțăm focul” (Crâncău, 2013). – Cf. magh. csomó „nod, ghem, smoc, legătură” (Scriban, DEX, MDA).
32. [DRAM 2015] șomoiog, șomoioage, s.n. – (reg.) Mănunchi de fân sau de paie; smoc: „Fă un șomoiog de paie, să ațâțăm focul” (Crâncău, 2013). – Cf. magh. csomó „nod, ghem, smoc, legătură” (Scriban, DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL