1. [MDA2] moșneni vt [At: PRAV. 110 / Pzi: ~nesc / E: moșnean] (Înv) A moșteni1 (1).
2. [DEX '09] MOȘNEAN, moșneni, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească) Țăran liber, posesor în devălmășie al unei proprietăți de pământ moștenite de la un străbun comun; moștean, răzeș. 2. (Înv.) Moștenitor, succesor. 3. (Înv. și reg.) Băștinaș. – Cf. moștean.
3. [MDA2] moșănean sm vz moșnean
4. [MDA2] moșnean, ~ă smf [At: PRAV. 93 / V: ~șăn~, ~ștn~, mușneaniu / Pl: ~eni, ~ene, (înv) ~i, ~e / E: cf moștean, moș, moșan, moșie1] 1 (Îrg) Moștenitor (1). 2 (Îrg) Succesor. 3 (Mun; în evul mediu) Membru al unei obști sătești în devălmășie. 4 (Mol; în evul mediu) Țăran liber posesor în devălmășie al unei proprietăți de pământ moștenite de la un străbun comun Si: (îrg) moștean, (înv) moșian, moșinaș (1), răzeș. 5 (Îrg) Proprietar al unei moșii1 (1). 6 (Îrg) Băștinaș.
5. [MDA2] moșnenesc, ~ească a [At: IORGA, ap. DLR / Pl: ~ești / E: moșnean + -esc] 1-2 (Mun; în Evul Mediu) Care aparține moșnenilor (2-3). 3-4 (Mun; în Evul Mediu) Care se referă la moșneni (2-3). 5-6 (Mun; în Evul Mediu) De moșnean (2-3). 7 (Mol; în Evul Mediu Mol) Răzeșesc.
6. [MDA2] moștean, ~ă [At: PRAV. 61 / Pl: ~eni, ~ene / E: cf moșnean, moșan, moșteni1] 1 smf Moștenitor (1). 2 a (Îvr) De moștenire Si: moștenit. 3-5 smf Moșnean (3-5). 6 smf Proprietar. 7 smf Stăpân. 8 smf Băștinaș.
7. [MDA2] moștenesc, ~ească a [At: PISCUPESCU, O. 26/8 / Pl: ~ești / E: moștean + -esc] (Înv) Răzeșesc.
8. [MDA2] moștnean sm vz moșnean
9. [MDA2] mușneaniu sm vz moșnean
10. [DEX '98] MOȘNEAN, moșneni, s. m. 1. (În evul mediu, în Țara Românească) Țăran liber, posesor în devălmășie al unei proprietăți de pământ moștenite de la un străbun comun; moștean, răzeș. 2. (Înv.) Moștenitor, succesor. 3. (Înv. și reg.) Băștinaș. – Cf. moștean.
11. [DLRLC] MOȘAN s. m. v. moșnean.
12. [DLRLC] MOȘNEAN, moșneni, s. m. 1. (Munt.; în opoziție cu clăcaș) Țăran liber care-și cultivă propriul său pămînt; răzeș. Eu am auzit, bădiță, c-adecă și la munteni Ar fi rezași ca ș-ai noștri, numiți acolo moșneni. HASDEU, R. V. 46. Moșnenii ce mai rămăsese, împreună cu opinca, răbdau păsul țării și nici măcar aduseră jeluiri doamnei. ODOBESCU, S. A. 157. 2. (Regional) Stăpîn al unei moșii (1). Sosește aice și moșneanul moșiei. SBIERA, P. 174. 3. (Învechit) Moștenitor, moștean (1). Aidi, romîne! aidi, voinice! Lasă rîpe, văi, colnice! Aidi! moșnean de vitejie. VĂCĂRESCU, P. 73. – Variantă: (regional) moșan s. m.
13. [Șăineanu, ed. VI] moșnean m. pl. proprietari mici, șezători la țară în pământurile lor: moșnenii formau în Muntenia (ei se numiau în Moldova răzăși) clasa cea mai importantă a populațiunii rurale. [V. moșneag].
14. [Scriban] moșneán, V. moștean.
15. [Scriban] moșnenésc, V. moștenesc.
16. [Scriban] moșteán și moșneán m., pl. enĭ (vsl. moštĭnŭ, bg. mosten, puternic, adică „împuternicit, stăpîn”, din răd. mog-, de unde și po-moj-nic și germ. mögen, a putea, vermögen, putere, avere, vermachen, a lăsa moștenire. V. moș). Vechĭ. Moștenitor (V. făt 1). Apoĭ. Munt. Răzeș. – Fem. -eancă, pl. ence. – Pînă pe la 1700 s’a zis și moșt-, și moșn-, ĭar pe urmă numaĭ moșn- (Gĭur. 120). V. megiaș, colon.
17. [Scriban] 2) moștenésc și (vechĭ) moșnenésc v. tr. (d. moșnean, moștean). Capăt pin moștenire, îmĭ rămîne de la un mort: a moșteni de la părințĭ o casă, (fig.) un talent, o boală.
18. [DOOM 3] moșnean s. m., pl. moșneni
19. [DOOM 2] moșnean s. m., pl. moșneni
20. [DER] moșnean (moșneni), s. m. – 1. (Înv.) Moștenitor. – 2. (Munt.) Înv., Agricultor, proprietar pe pămîntul lui pe temeiul eredității. Moșneni, care corespund răzeșilor din Mold., formau o clasă de mijloc între aristocrație (boieri) și robi (rumîni); în 1850 existau în Munt. cca. 70.000 de țărani moșneni. De la moș, deși nu-i clară, cf. der. corect moșan, n (cf. moșneag) nu a primit nici o explicație satisfăcătoare (după Candrea, trebuie să se pornească de la *moșin, cf. moșinaș, dar *moșin pare și mai puțin clar). Der. din sl. moštĭ „a putea”, prin intermediul lui moštinŭ „puternic”, cu suf. -ĕninŭ (Rosetti, BL, IX, 79; Scriban), pare îndoielnică, deoarece nici în sl., nici în rom., nu apare asociată ideea de „a putea” cu cea de „bunuri ereditare” sau de „proprietate”, ca în it. podere sau în germ. Vermögen. Der. moștean s. m., (moștenitor; proprietar, stăpîn ereditar), cuvînt înv., folosit alături de moșnean și poate derivat din acesta prin simplă disimilare, mai ales pornind de la vb. (după Tiktin, din moșan; după Candrea, din moșnean încrucișat cu sl. moštĭ „a putea”); moșneancă (var. moșteancă), s. f. (moștenitoare); moșnenesc (var. moștenesc), adj. (de țăran liber); moșneni, vb. (înv., Mold., a moșteni); moșteni, vb. (a primi o moștenire); moștenie (var. moșnenie), s. f. (înv., proprietate; moștenire); moștenitor, adj. (urmaș; înv., ereditar).
21. [DLRLV] MOȘNENI vb. (Mold.). A moșteni. De nu să va botedza neștine ceriurile nu va moșneni. ȘT, 24. Cela ce așteaptă să moșnenească (m o ș t e n e a s c ă MUNT.) ocinele și avuțiia cuiva face prepus cum să fie otrăvit pre acea rudă a lui. PRAV. Etimologie: moșnean + suf. -i. Vezi și moșan, moșancă, moșnean, moșnenie. Cf. ocina, urici.
22. [DLRLV] MOȘNEAN s.m. 1. (Mold., ȚR) Moșan (1). A: Ne-au făcut moșneani împărațiii ceriului. VARLAAM. Să fie moșneni domniei și impărăției lui Dumnedzău de sus. ȘT, 234. Deaca sînt fii, sînt și moșneani. DOSOFTEI, VS. Acolo casnici și mosneani sîntem. CD 1698, 43v; cf PRAV.; CANTEMIR, HR.; CD 1770, 54r. B: Vom rădica și pre moșneanul vostru. BIBLIA (1688). Mă învredniceaște a fi moșnean împărăție tale. CES 1700, 31r; cf. CES 1700, 31v; P 31v; NEAGOE. 2. (ȚR) Moșan (2). Va fi ca și cel de pămînt moșnean. BIBLIA (1688). Etimologie; cf. moș, moșan, moșie. Vezi și moșan, moșancă, moșneni, moșnenie. Cf. moșan (1), o c i n a ș, u r i c a ș (1); moșan (2).
23. [DRAM 2021] moșneán, s.m. v. moștean („băștinaș”).
24. [DRAM 2015] moșnean, s.m. – v. moștean („băștinaș”).
25. [DRAM] moșnean, s.m. – v. moștean.
26. [DLR] MOȘNENÍ vb. IV. T r a n z. (Învechit) A moșteni1 (1). Cela ce așteaptă să moșnenească (moștenească munt.) ocinele și avuțiia cuiva face prepus, cum să fie otrăvit pre acea rudă a lui. PRAV. 110, cf. 92, DDRF. – Prez. ind.: moșnenesc. V. moșnean.
27. [DLR] MOȘNEÁN, -Ă s. m. și f. 1. (Învechit și regional) Moștenitor (1); succesor. Cînd va fi un om bolnav și să va lăsa cuiva să moșnenească mult, puțin, ce va avea. . . , și acest moșnean nu va griji de dîns . . . , va piiarde moșneniia. PRAV. 93, cf. 92. Deaca sînt fii sînt și moșneani. DOSOFTEI, V. S. [prefață] 2r/21. Vom rădica și pre moșneanul vostru. BIBLIA (1688), 2301/19. Cu mila lui Dumnăzău, a Moldovii, moșnean, domn. CANTEMIR, HR. 49. ◊ (În contexte figurate) Ne-au făcut moșneani împărâțiii ceriului. VARLAAM, C. 106, cf. 143. Și-l făcu să fie moșnean raiului. NEAGOE, ÎNV. 187/20. Aidi, moșnean de vitejie ! I. VĂCĂRESCUL, P. 73/5. 2. (În orînduirea feudală, în Munt.) Țăran liber, proprietar al unei bucăți de pămînt (moștenite din tată în fiu); membru al unei obști sătești în devălmășie; (în orînduirea feudală, în Mold.) răzeș, (învechit și regional) moștean (2), moșinaș, (învechit) moșan (2), (învechit, rar) moșian. Cu mare blestem și groaznică afurisanie asupra tuturor delanilor și moșneanilor și împreajureanilor de acolo de la Topoloveni (a. 1696). ap. HEM 473. Cîtă parte de moșie au avut și în ce parte au ținut, în partea moșneanilor au în partea boiarilor Buicești (a. 1730). BUL. COM. IST. II, 247. Poprind toate veniturile moșănenilor. AMIRAS, LET. III, 128/13. Văzut-ai pe moșneni că trăiesc altfel, că să păstreadză din toate. JIPESCU, O. 67. Curtenii sau slujitorii erau din clasa moșnenilor, adecă a țăranilor proprietari de pămînt. XENOPOL, R. IV, 147, cf. 156. Stăpînirea în comun a multora din munții noștri de către urmașii moșului întîiu-proprietar, moșnenii. SĂM. IV, 875. Țăranii liberi, numiți răzeși în Moldova și moșneni în țara Bomânească, deși nu aveau șerbi pe moșiile lor, erau asimilați cu stăpînii de moșie. OȚETEA, T. V. 58, cf. 87. ♦ (Învechit și regional) Stăpîn, proprietar (al unei moșii1 1). Cine să va face moșnean pre dînsa, sau o va fura sau o va găsi înstreinată. . . cela să aibă a da seama (a. 1799). IORGA, S. D. XV2, 270. Sosește aice și moșneanul moșiii. SBIERA, P. 174. 3. (Învechit și regional) Băștinaș. Zic cum sînt moșneani de acolo și tot acesta nume au avut și mai nainte. HERODOT (1645), 70. Va fi ca și cel de pămînt moșnean. BIBLIA (1688),481/54, cf. PRIBEAGUL, P. R. 56, ALR I 444/595, 720, 725, 746, 798, 810, 837, 850, 856, 860. – Pl.: moșneni, -e și (învechit) moșneani, -e. - Și: moșăneán, moștneán (TDRG), mușneániu (BUL. COM. IST. V, 218) s. m. – Cf. m o ș t e a n, m o ș a n, m o ș, m o ș i e1.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL