1. [DEX '09] MOȘMOLI vb. IV v. moșmoni.
2. [DEX '09] MOȘMONI, moșmonesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. și refl. A face mișcări încete și greoaie. ♦ A lucra încet, neîndemânatic și fără spor; a se mocăi, a se mocoși. 2. Intranz. și tranz. A face ceva cu mișcări neprecise, a-și face de lucru; a moșcondi. 3. Intranz. A căuta, a dibui; a adulmeca. [Var.: moșmoli vb. IV] – Et. nec.
3. [MDA2] moșmăi v vz moșmoni1
4. [MDA2] moșmoli v vz moșmoni1
5. [MDA2] moșmoni2 vi [At: IZV IV, nr. 2, 6 / Pzi: ~nesc / E: nct] (Olt) A mijloci.
6. [MDA2] moșmoni1 [At: SLAVICI, N. II, 233 / V: ~măi, ~oli / Pzi: ~nesc, 3 și (rar) moșmone / E: nct] 1-2 vir A face mișcări încete și greoaie. 3-4 vir A lucra neîndemânatic, fără spor Si: a se mocăi (1), a se mocoși. 5-6 vir A mânca încet și molfăind. 7-8 vti A face ceva cu gesturi mărunte, neprecise, pentru a-și ascunde scopul Si: a moșcondi. 9 vi A-și face de lucru. 10 vt (Rar) A învârti, a trece de colo-colo cu mișcări mărunte. 11 vi A umbla dibuind încoace și încolo după ceva. 12 vi (Spc; d. animale) A adulmeca.
7. [DEX '98] MOȘMONI, moșmonesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A face mișcări încete și greoaie. ♦ A lucra încet, neîndemânatic și fără spor; a se mocăi, a se mocoși. 2. Intranz. și tranz. A face ceva cu mișcări neprecise, a-și face de lucru; a moșcondi. 3. Intranz. A căuta, a dibui; a adulmeca. [Var.: moșmoli vb. IV] – Et. nec.
8. [DLRLC] MOȘCONDI vb. IV v. moșmoli.
9. [DLRLC] MOȘCOTI vb. IV v. moșmoli.
10. [DLRLC] MOȘMÎNDI vb. IV v. moșmoli.
11. [DLRLC] MOȘMOLI, moșmolesc, vb. IV. Intranz. 1. A face mișcări încete și neprecise. Obicinuită a primi vizite în timpul acesta, ea nu era cîtuși de puțin mirată cînd auzi că cineva moșmolește la ușa ei. SLAVICI, N. II 270. 2. A lucra încet și fără spor, cu prea multă migală sau neîndemînatic; a se mocăi, a mocoși. Ce dracu moșmolești acolo, femeie? C. PETRESCU, Î. II 205. Pe cînd el moșmolea la nojița opincii din stînga, iată și căpitanul de jurnă. SLAVICI, N. II 233. – Variante: (regional) moșcondi (VLAHUȚĂ, O. AL. I 253), moșcoti (SLAVICI, O. I 66), mosmîndi, moșmoni vb. IV.
12. [DLRLC] MOȘMONI vb. IV v. moșmoli.
13. [Șăineanu, ed. VI] moșmândì v. V. moșmoli.
14. [Șăineanu, ed. VI] moșmolì (moșmândì) v. a migăi. [Cf. moșmoală].
15. [Scriban] moșcondésc, moșcotésc, moșmîndésc, moșmonésc și -lésc v. intr. (imit. d. moș-moș, huĭetu mînilor cînd bîjbîĭe, ca și foș-foș, foșnesc; ung. bosogni, a fojgăi, a mișuna; ngr. musmunévo, adulmec, musunízo, trag aer pe nas: rus. nĭúhatĭ, a adulmeca, sîrb. njušiti, a mușlui. V. fojgăĭesc și mușluĭesc). Vest. Fam. Mocoșesc. – Și mișcodesc (VR. 1913, 7-8, 51), moșmăĭ saŭ -ĭesc și moșmoĭesc. În Trans. și moșogăĭesc și -oĭesc.
16. [Scriban] móșmăĭ și -ĭésc, -oĭésc, moșmîndésc, moșmolésc, V. moșcondesc.
17. [Scriban] moșmonésc, V. moșcondesc.
18. [DOOM 3] moșmoni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moșmonesc, 3 sg. moșmonește, imperf. 1 moșmoneam; conj. prez. 1 sg. să moșmonesc, 3 să moșmonească
19. [DOOM 2] moșmoni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. moșmonesc, imperf. 3 sg. moșmonea; conj. prez. 3 să moșmonească
20. [DER] moșmoli (moșmolesc, moșmolit), vb. – 1. A rasoli, a lucra de mîntuială. – 2. A mișuna, a furnica, a zumzăi. Creație expresivă, cf. cioșmoli, foșgăi etc. Numeroase var.: moșcoti, moșcondi, moșmondi, moșmîndi, moșmani, moșmoi, moșmăi, moșogăi etc. – Der. moșmoleală (var. moșmon(d)eală, moșcondeală), s. f. (forfotă, talmeș-balmeș); moșmîndău, s. m. (prostănac); moșmoane (var. moșmoande), s. f. pl. (harababură, galimatie). – Cf. miș-, mușlui.
21. [DRAM 2021] moșmoní, moșmonesc, v.i. A lucra ceva migălos, fără spor, neîndemânatic. – Et. nec. (MDA).
22. [DLR] MOȘMOLÍ vb. IV v. moșmoni1.
23. [DLR] MOȘMONÍ2 vb. IV. I n t r a n z. „A mijloci”, IZV. IV, nr. 2, 6. – Prez. ind.: moșmonesc. – Etimologia necunoscută.
24. [DLR] MOȘMONÍ1 vb. IV. I. I n t r a n z. și r e f l. A se mișca încet, greoi; a lucra neîndemînatic, fără spor, a se necăji să facă ceva, a se m ocăi (1), a se mocoși. Pe cînd el moșmolea la nojița opincii din stînga, iată și căpitanul dejurnă. SLAVICI, N. II, 233. Fie, mormăi podarul, moșmonindu-se să lege podul la streajăn. CONV. LIT. XLIV1, 41. Haiti, acu îl întoarce îndărăt ! Că și ăla se moșmonea, se moșmonea. PREDA, M. 223. ◊ T r a n z. El moșmonea ceva furios la hamuri: le roseseră șoarecii. V. ROM. iulie 1958, 42. ♦ A mînca încet (și molfăind). Cf. PAMFILE, J. II, 155. 2. I n t r a n z. A face ceva cu gesturi mărunte, neprecise (pentru a-și ascunde scopul), a m o ș c o n d i; a-și face de lucru. Ori și cît a moșmolit Duțu mai nainte de a-și face rînd de odihnă, Stanca tot l-a zăpsit că el ascunde ceva la căpătîiul patului. SLAVICI, N. II, 245. ◊ T r a n z. Ce-mi moșmonești acolo, mă rog ? TEODOREANU, M. U. 198. Ce dracu moșmolești acolo, femeie ? C. PETRESCU, Î. II, 205. ♦ T r a n z. (Rar) A învîrti, a trece de colo-colo cu mișcări mărunte. „Merișoarele” dulci, pe care le moșmonea în poală de acasă pînă la tîrg. CONV. LIT. XLIV2, 78. 3. I n t r a n z. A umbla (dibuind) încoace și încolo după ceva; s p e c. (despre animale) a adulmeca. Obicinuită a primi vizite în timpul acesta, ea nu era cîtuși de puțin mirată cînd auzi că cineva moșmolește la ușa ei. SLAVICI, N. II, 270. Prins în treabă, uncheș Runcu nu bagă de seamă că încă de mult Bălan vîrîse botul în paie moșmăind după grăunțe. SĂM. I, 109, cf. CR. III, 119. ◊ F i g. Lucirea păru că se șterge; apoi apăru în altă parte, dinspre Argeș, moșmonind. CONV. LIT. XLIII, 925. – Prez. ind.: moșmonesc, pers. 3 și (rar) moșmone (GALAN, Z. R. 204). – Și: moșmolí, moșmăí vb. IV. – Etimologia necunoscută.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL