1. [DEX '09] MOȘMOANE s. f. pl. (Pop.; în superstiții) Vrăji, descântece, farmece; p. ext. obiecte folosite în astfel de practici. – Din moșmoni (derivat regresiv).
2. [DLRLC] MOȘMOANE s. f. pl. (În superstiții) Vrăji, farmece; invocații și mijloace materiale (băuturi, cîrpe etc.) întrebuințate în astfel de practici.
3. [DEX '09] MOȘMOANĂ, moșmoane, s. f. 1. Fructul comestibil al moșmonului, aproape sferic, moale, suculent și cu gust dulce-acrișor. 2. Epitet pentru un om moale, nehotărât, molâu. – Din tc. mușmula.
4. [MDA2] moșmoală sf vz moșmoană1
5. [MDA2] moșmoană1 sf [At: GOLESCU, Î 80 / V: ~oală, ~mulă, mușmulă / Pl: ~ne / E: tc mușmula] 1 Fruct comestibil al moșmonului, aproape sferic, moale, suculent și cu gust dulce-acrișor Si: (reg) mostochină, mișculă (1). 2 (Reg) Varietate de prune nedefinită mai îndeaproape.
6. [MDA2] moșmoană2 sf [At: BASSARABESCU, S. N. 152 / V: ~nde, ~ondii sfp / Pl: ~ne / E: drr moșmoni1] 1-2 (Mun; Olt; lpl) Vrăji, descântece (de dragoste). 3 (Pex) Obiecte descântate de care se folosesc cei care fac vrăji. 4 (Rar) Epitet pentru un om moale, nehotărât.
7. [MDA2] moșmoande sfp vz moșmoană2
8. [MDA2] moșmondii sfp vz moșmoană1
9. [MDA2] moșmulă sf vz moșmoană1
10. [MDA2] mușmulă sf vz moșmoană1
11. [DEX '98] MOȘMOANĂ1, moșmoane, s. f. Fructul comestibil al moșmonului, aproape sferic, moale, suculent și cu gust dulce-acrișor. – Din tc. mușmula.
12. [DEX '98] MOȘMOANĂ2, moșmoane, s. f. 1. (La pl.; în superstiții) Vrăji, descântece, farmece; p. ext. obiecte folosite în astfel de practici. 2. Epitet pentru un om moale, nehotărât, molâu. – Din moșmoni (derivat regresiv).
13. [DLRLC] MOȘMOANĂ, moșmoane, s. f. Fructul moșmonului, moale, suculent și bun de mîncat, avînd un gust dulce-acrișor. – Variantă: moșmulă (GOLESCU, Î. 110) s. f.
14. [DLRLC] MOȘMULĂ s. f. v. moșmoană.
15. [DOOM 3] moșmoane (vrăji) (pop.) s. f. pl.
16. [DOOM 2] moșmoane (vrăji) (pop.) s. f. pl.
17. [DOOM 3] moșmoană (fruct, om molâu) s. f., g.-d. art. moșmoanei; pl. moșmoane
18. [DOOM 2] moșmoană (fruct, om molâu) s. f., g.-d. art. moșmoanei; pl. moșmoane
19. [DAR] moșmoană1, moșmoane, s.f. (pop.) 1. fruct comestibil al moșmonului. 2. varietate de prune.
20. [DLR] MOȘMOANĂ1 s. f. 1. Fructul comestibil al moșmonului, cu gust dulce-acrișor; (regional) mostochină, mișculă (1). Felurimile de verdețuri . . . sint cu îndestulare; așijderea și poamele . . . moșmule, lămîi, rodii, GOLESCU, Î. 80. Cu vreme și cu paie mușmulele să moaie, pann, P. v. II, 101/6, cf. ȘĂINEANU, D. U., DM. 2. (Regional) Varietate de prune nedefinită mai îndeaproape (Izbiceni-Corabia). ALR II 6 082/886. – Pl.: moșmoane. – Și: (1) moșmoálă (POLIZU, ALEXI, W., TDRG, PANȚU, PL., CADE), moșmúlă, mușmúlă s. f. – Din tc. mușmula.
21. [DLR] MOȘMOANĂ2 s. f. 1. (Prin Munt. și Olt.; la pl.; în superstiții) Vrăji, descîntece (de dragoste) ; p. e x t. obiecte descîntate, de care se folosesc cei care fac vrăji. Tot vinerea se udă cu ape vindecătoare . . . și se fac moșmondii. MUSCEL, 58, cf. 113. Maicâ-mea e vrăjitoare, la disagii la spinare, Pleacă-n sat după moșmoane. MAT. FOLK. 339, cf. CIAUȘANU, V. 2. (Rar) Om moale, nehotărît, molîu. V. m o t o t o l. Un adevărat prefect. . . Știu eu: vouă vă place și v-ați obișnuit cu moșmoanele de pînă acum. BASSARABESCU, S. N. 152. – Pl.: moșmoane. – Și: (1) moșmoánde (RĂDULESCU-CODIN, Î. 350), moșmondii s. f. pl. – Derivat regresiv de la moșmoni1.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL