1. [DEX '09] MOȘICĂ, moșici, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui moașă. ♦ Bunică; p. ext. femeie bătrână, băbuță. – Moașă + suf. -ică.
2. [MDA2] moșică sf [At: BÂRLEA, C. P. 236 / Pl: ~ici / E: moașă + -ică] 1-6 (Reg; șhp) Moașă (1-3) (tânără).
3. [DEX '98] MOȘICĂ, moșici, s. f. Diminutiv al lui moașă. ♦ Bunică; p. ext. femeie bătrână, băbuță. – Moașă + suf. -ică.
4. [DLRLC] MOȘICĂ, moșici, s. f. 1. Diminutiv al lui moașă. (Cu pronunțare regională) Aceasta este moașa. Copilul îi mai zice și moșîcă. ȘEZ. IX 158. 2. Băbuță. Bine-ai venit, moșică! SBIERA, P. 118. Bună ziua, voinicele! – Mulțămesc moșichii mele. ȘEZ. IX 87.
5. [DOOM 3] moșică (reg.) s. f., g.-d. art. moșichii/moșicii; pl. moșici
6. [DOOM 2] moșică (reg.) s. f., g.-d. art. moșicii/moșichii; pl. moșici
7. [DRAM 2021] moșícă, moșici, s.f. 1. Moașă: „Măi, decât să-mi schimb numele, să știi că mai bine nu mă bag de slugă și mai bine mor decât să-mi schimb io numele dat de moșica și tata” (Bilțiu, 2007: 341). 2. Bunică: „Mărita-m-oi, mărita, / Pân-a trăi moșica” (Bârlea, 1924, II: 194). ■ (onom.) Moșica, nume de familie în jud. Maram. – Din moașă + suf. -ică (MDA).
8. [DLR] MOȘÍCĂ s. f. Diminutiv al lui m o a ș ă. 1. (Regional) Cf. m o a ș ă (I 1). Mărita-m-oi, mărita, Pîn-o trăi moșica. BÎRLEA, C. P. 236, cf. ALRM I/II h 238, ALR II/365, A V 6, 15, 21. 2. (Regional) Cf. moașă (I 2). Bine-ai venit, moșică ! SBIERA, P. 118. Și cu moartea s-o-ntîlnit. – Bună ziua, voinicele ! – Mulțumesc moșichii mele. ȘEZ. XIX, 87.Cf. m o a ș ă (I 3). Cf. POLIZU. Aceasta este moașa. . . Copilul îi mai zice și moșîcă. ȘEZ. IX, 158, cf. ALR II/848. – Pl.: moșici. – Gen.-dat.: moșichii. – Moașă + suf. -ică.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL