1. [MDA2] mozomaină sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ne, ~măini / E: cf ger Moselman] (Ban) 1 Nălucă. 2 Monstru (1). 3 Sperietoare de păsări Si: momâie (1). 4 Epitet dat unui om urât. 5 (Fig) Om de nimic. 6 Măscărici la nuntă.
2. [D.Religios] mozomaină, mozomaine și mozomăini s. f. (Reg.) Nălucă, arătare. – Cf. germ. Moselmann.
3. [DLRLV] MOZOMAINĂ s.f. (Ban.) Nălucire, arătare, sperietoare. Mosomajnĕ. Spectrum. Terriculamentum. AC, 354. Etimologie: cf. magh. dial. mozogány, germ. Moselman. Cf. mocăndeață.
4. [DAR] mozomaină, mozomaine, s.f. (reg.) 1. nălucă, arătare. 2. sperietoare de păsări. 3. măscărici la nuntă.
5. [DLR] MOZOMAINĂ s. f. (Ban .) 1. Nălucă, arătare; monstru (1). Cf. ANON. CAB., CADE, L. COSTIN, GR. BĂN. 141. 2. Sperietoare (de păsări); momîie (1). Cf. ALRM SN I h 33. ♦ Epitet dat unui om urît. Cf. CADE. ♦ F i g. Om de nimic, NOVACOVICIU, C. B. II, 4. 3. Măscărici (la nuntă). Cf. ALR II/I MN 81, 2 689/36, 47, 76. – Pl.: mozomaine și mozomăini. – Cf. germ. M o s e l m a n.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL