Definiție și ce înseamnă movilire

1. [DEX '09] MOVILIRE, moviliri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a movili și rezultatul ei. – V. movili.

2. [MDA2] movilire sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: movili] (Reg) 1 Așezare în formă de movilă. 2 Doborâre.

3. [DEX '98] MOVILIRE, moviliri, s. f. Acțiunea de a movili și rezultatul ei. – V. movili.

4. [DEX '09] MOVILI, movilesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A așeza grămadă, în formă de movilă. – V. movilă.

5. [MDA2] movili vt [At: ȘEZ. VII, 43 / Pzi: ~lesc / E: movilă] (Reg) 1 A ridica, a așeza în formă de movilă. 2 A doborî, a trânti grămadă.

6. [DLRLC] MOVILI, movilesc, vb. IV. Tranz. A așeza grămadă, în formă de movilă. Parte din semănături erau pălite la pămînt, legate în snopi și movilite în clăi. DELAVRANCEA, S. 195.

7. [Șăineanu, ed. VI] movilì v. a întinde grămadă (ca o movilă): pământ movilit.

8. [Scriban] movilésc v. tr. (d. movilă). Rar. Adun în formă de movilă: a movili pămîntu.

9. [DOOM 3] movilire (reg.) s. f., g.-d. art. movilirii; pl. moviliri

10. [DOOM 2] movilire (reg.) s. f., g.-d. art. movilirii; pl. moviliri

11. [DOOM 3] movili (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. movilesc, 3 sg. movilește, imperf. 1 movileam; conj. prez. 1 sg. să movilesc, 3 să movilească

12. [DOOM 2] movili (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. movilesc, imperf. 3 sg. movilea; conj. prez. 3 să movilească

13. [DLR] MOVILI vb. IV. T r a n z. (Regional) A ridica, a așeza în formă de movilă. Parte din semănături erau pălite la pămînt, legate în snopi și movilite în clăi. DELAVRANCEA, S. 195. Am movilit mormînt lui Agamemnon. MURNU, O. 69. ♦ A doborî, a trînti grămadă. Frunză verde măr domnesc, Nu-s urs să te movilesc, Ci-s voinic să te iubesc. ȘEZ. VII, 43. (A b s o l.) Te las, leleo, și mă duc, Că m-așteaptă puica-n crîng, Că nu-s urs să movilesc, Ci-s voinic ca să iubesc. PAMFILE, C. Ț. 143. – Prez. ind.: movilesc. – V. movilă.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] motor, ~oare [At: COSTINESCU / Pl: ~i, ~oare / E: fr moteur, ger […]
1. [DEX '09] MOTORINĂ, motorine, s. f. Amestec lichid de hidrocarburi obținut prin distilarea țițeiului […]
1. [DEX '09] MOTORIST, -Ă, motoriști, -ste, s. m. și f. (Rar) Specialist în mecanică; […]
1. [DEX '09] MOTORIU, -IE, motorii, adj. (Rar) Motor (II). – Din lat. motorius. 2. […]
1. [DEX '09] MOTORIZA, motorizez, vb. I. Tranz. A înzestra cu motor, cu tracțiune mecanică; […]
1. [DEX '09] MOTORIZARE, motorizări, s. f. Acțiunea de a motoriza și rezultatul ei. – […]
1. [DEX '09] MOTORIZAT, -Ă, motorizați, -te, adj. Care utilizează tracțiune mecanică; echipat cu motor. […]
1. [DEX '09] MOTORIZAT, -Ă, motorizați, -te, adj. Care utilizează tracțiune mecanică; echipat cu motor. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro