1. [DEX '09] MOTROȘI, motroșesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Reg.) A căuta, a scotoci; a trebălui. – Cf. mătrăși.
2. [MDA2] motroșa v vz motroși
3. [MDA2] motroși1 vti [At: POLIZU / V: (cscj) ~șa / Pzi: ~șesc / E: ns cf motroși2] (Reg) 1-2 A căuta. 3-4 A mocoși.
4. [DEX '98] MOTROȘI, motroșesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Reg.) A căuta, a scotoci; a trebălui. – Et. nec. Cf. mătrăși.
5. [DLRLC] MOTROȘI, motroșesc, vb. IV. Intranz. (Transilv.) A face ceva pe încetul, a lucra fără spor. V. mocoși. Zmeul motroșea cu mînile în despicătura stejarului. BOTA, P. 47.
6. [Șăineanu, ed. VI] motroșì v. 1. a năpusti: văzând pe țigan motroșit acolo în mijlocul drumului ISP.; 2. Mold. Tr. a lucra rău și migălind. [V. mătrășì].
7. [DAR] motroși, motroșesc, vb. IV (reg.) 1. a (se) așeza. 2. a lucra rău și migălind.
8. [DRAM 2021] motroșí, motroșesc, v.t.r. (reg.) 1. A lucra ceva migălos (de mântuială); a trebălui. 2. A înghesui: „Și-apoi l-o drăgostit. Și ce l-o motroșit ie acolo pă el” (Bilțiu, 2007: 274). 3. (r.) A se strânge cocoloș: „[Firele mici de cânepă care rămân după recoltat] se strâng cu grebla și să motroșăsc, facem moș; din ei se fac câlți” (ALRRM, 1997; h. 882). – Et. nec., cf. mătrăși (MDA).
9. [DRAM 2015] motroși, motroșesc, vb. tranz. – (reg.) A lucra ceva migălos (de mântuială); a trebălui. – Et. nec., cf. mătrăși (Șăineanu, DEX, MDA).
10. [DLR] MOTROȘI1 vb. IV. T r a n z. și i n t r a n z. (Regional) 1. A căuta, a scotoci. Cf. POLIZU, GHEȚIE, R. M., VAIDA. Zmeul motroșa cu mînile în despicătura stejarului. BOTA, P. 47. 2. A mocoși. Cf. ȘĂINEANU, D. U., VICIU, GL., com. din RĂHĂU-SEBEȘ, PAȘCA, GL, A V 20. – Prez. ind.: motroșesc. – Și: motroșá vb. I. – Etimologia necunoscută. – Cf. m o t r o ș i2.
11. [DLR] MOTROȘI2 vb. IV v. mătrăși.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL