1. [DEX '09] MOTOCICLU, motocicluri, s. n. 1. Autovehicul cu trei roți (mai rar, cu două) care are ghidonul fixat pe roata directoare din față. 2. (Înv.) Motocicletă. – Din fr. motocycle.
2. [MDA2] motociclu sn [At: CADE / Pl: ~ri / E: fr motocycle] (Înv) Motocicletă.
3. [DN] MOTOCICLU s.n. 1. Autovehicul cu trei roți (mai rar cu două), avînd un ghidon de orientare a roții directoare din față și o șa pentru conducător. 2. V. motocicletă. [< fr. motocycle].
4. [MDN '00] MOTOCICLU s. n. autovehicul cu trei roți, cu ghidonul fixat de roata directoare din față. (< fr. motocycle)
5. [DEX '09] MOTOCICLETĂ, motociclete, s. f. Autovehicul pe două roți în linie sau cu trei roți în triunghi isoscel, montate pe un cadru, cu motor cu ardere internă, construit pentru una sau două persoane. – Din fr. motocyclette.
6. [MDA2] motocicletă sf [At: C. PETRESCU, Î. II, 222 / Pl: ~te / E: fr motocyclette] Vehicul cu două roți montate pe un cadru, în linie și pus în mișcare de un motor fixat pe același cadru Si: (înv) motociclu, (reg) motorbițâclu.
7. [DEX '98] MOTOCICLETĂ, motociclete, s. f. Vehicul cu două roți în linie sau cu trei roți în triunghi isoscel, montate pe un cadru, cu motor cu ardere internă, construit pentru una sau două persoane. – Din fr. motocyclette.[1]
8. [DLRLC] MOTOCICLETĂ, motociclete, s. f. Vehicul cu două roți montate pe un cadru și pus în mișcare de un motor fixat pe același cadru. Tovarășul a venit cu motocicleta ălora din Budești. DUMITRIU, N. 263. Pe lîngă dînșii, țîșni zgomotos, lăsîndu-i în urmă, o motocicletă. C. PETRESCU, Î. II 222.
9. [DN] MOTOCICLETĂ s.f. Vehicul cu două (sau trei) roți montate pe un cadru și pus în mișcare de un motor. [Var. motociclu s.n. / < fr. motocyclette].
10. [MDN '00] MOTOCICLETĂ s. f. vehicul cu două roți montate pe un cadru cu motor. (< fr. motocyclette)
11. [Șăineanu, ed. VI] motocicletă f. bicicletă pusă în mișcare de un motor cu petrol, alcool, etc.
12. [Scriban] *motociclétă f., pl. e (moto- din motor și -cicletă din bi-cicletă). Bicicletă cu motor.
13. [DOOM 3] motocicletă (desp. -ci-cle-) s. f., g.-d. art. motocicletei; pl. motociclete
14. [DOOM 2] motocicletă (-ci-cle-) s. f., g.-d. art. motocicletei; pl. motociclete
15. [DLR] MOTOCÍCLU s. n. (Învechit) Motocicletă. Cf. CADE. – Pl.: motocicluri. – Din fr. motocycle.
16. [DLR] MOTOCICLETĂ s: f. Vehicul cu două roți montate pe un cadru, în linie, și pus în mișcare de un motor fixat pe același cadru; (învechit) motociclu, (regional) motorbițîclu. Pe lîngă dînșii țîșni zgomotos. . . o motocicletă. C. PETRESCU, Î. II, 222, cf. id. A. 310. Tovarășul lui Dumitraș a încălecat pe motocicletă. V. ROM. februarie 1954, 103. – Pl.: motociclete. – Din fr. motocyclette.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL