1. [MDA2] moscoli1 vt [At: ARHIVA, XXIII, 40 / Pzi: ~lesc / E: ns cf mozoli] (Mun) A roade cu dinții sau cu gingiile Si: a mozoli.
2. [Scriban] moscolésc v. tr. (ung. möcskölni, a strivi, a moscoli, moncsolni, a mozoli, mocskolni, a murdări, muszkolni, muszolni, a bătături). Vest. Mozolesc. – În nord smólcăĭ și -ĭésc.
3. [DRAM 2021] moșcolí, moșcolesc, v.t.r. (reg.) 1. A (se) murdări, a (se) întina. 2. A ocărî. – Din magh. mocskol „a murdări, a mânji” (MDA).
4. [DRAM 2015] moșcoli, moșcolesc, vb. tranz., refl. – (reg.) 1. A (se) murdări, a (se) întina. 2. A ocărî. – Din magh. mocskol „a murdări, a mânji” (MDA).
5. [DRAM] moșcoli, moșcolesc, vb. tranz. – A murdări, a întina, a ocărî: „Face-ți-se ziuă bine, / Moșcolit ești ca ș-on câine” (Bârlea 1924 I: 289). – Din magh. mocskol „a murdări” (MDA).
6. [DLR] MOSCOLÍ1 vb. IV. T r a n z. (Prin nord-estul Munt.) A roade cu dinții sau cu gingiile; a mozoli (1). Cf. ARHIVA, XXIII, 40. – Prez. ind.: moscolesc. – Etimologia necunoscută. Cf. m o z o l i.
7. [DLR] MOSCOLI2 vb. IV v. mocicoli.
8. [DLR] MOȘCOLÍ vb. IV v. mocicoli.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL