1. [DEX '09] MORĂRI, morăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A practica meseria de morar, a fi morar. – Din morar.
2. [MDA2] morări [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ~resc / E: morar1] 1 vi (Rar) A practica meseria de morar1 (1). 2 vt (Reg) A bate foarte tare pe cineva. 3 vt (Fig) A plictisi pe cineva făcându-i mereu aceeași rugăminte.
3. [DLRLC] MORĂRI, morăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A practica meseria de morar.
4. [Scriban] 2) morărésc v. intr. Funcționez ca morar.
5. [DOOM 3] morări (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. morăresc, 3 sg. morărește, imperf. 1 morăream; conj. prez. 1 sg. să morăresc, 3 să morărească
6. [DOOM 2] morări (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. morăresc, imperf. 3 sg. morărea; conj. prez. 3 să morărească
7. [DLR] MORĂRÍ vb. IV. 1. I n t r a n z. (Rar) A practica meseria de morar1 (I 1). Cf, SCRIBAN, D., GM. 2. T r a n z. (Regional) A bate foarte tare (pe cineva). Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. ♦ F i g. A plictisi, a zăpăci (pe cineva) făcîndu-i mereu aceeași rugăminte, a bate la cap (Sîngeorz Băi-Năsăud). Cf. PAȘCA, GL. Atîta m-o morărit, pînă m-am învoit cum o vrut el. id. ib. – Prez. ind.: morăresc. – V. morar1.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL