1. [MDA2] mortifer, ~ă a [At: HELIADE, O. I, 382 / Pl: ~i, ~e / E: lat mortiferus, fr mortifère] (Înv) 1 Mortal (1). 2 (Spc; d. boli) Incurabil.
2. [DLR] MORTIFÉR, -Ă adj. (Învechit) Mortal (1); s p e c. (despre boli) incurabil. Arme . . . mortifere. HELIADE, O. U, 382. Patimile oamenilor se împart în: vindecăcioase și nevindecăcioase i mortifere (aducătoare de moarte). CORNEA, E. I, 1/8, cf. PONTBRIANT, D. Mlaștinele. . . departe de a fi mortifere, erau considerate . . . ca foarte sănătoase. HASDEU, I. C. I, 225, cf. COSTINESCU. – Pl.: mortiferi, -e. – Din lat. mortiferus, fr. mortifère.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL