1. [MDA2] moromeț, ~eață [At: PASCU, S. 340 / V: ~ete sm, ~eanță sf (Pl: ~ențe) / Pl: ~i, ~e / E: cf moroi2] 1 smf Stafie. 2 sm (îf moromete) Epitet dat unui om leneș.
2. [MDA2] moromeanță sf vz moromeț
3. [MDA2] moromete sm vz moromeț
4. [D.Religios] moromeț, -eață, moromeți, -ețe subst. (Reg.) 1. S. m. și f. Stafie, moroi. 2. (În forma moromete) Epitet dau unui om leneș. [Var.: moromete s. m.] – Cf. moroi.
5. [DAR] moromeț (moromete), -eață, moromeți, -te, s.m. f. (reg.) 1. stafie, moroi. 2. om leneș.
6. [DLR] MOROMÉȚ, -EÁȚĂ subst. (Regional) 1. S. m. și f. Stafie, moroi2 (1) (Dobra-Deva). Cf. ALR II 4 240/105. 2. S. m. (În forma moromete) Epitet dat unui om leneș. Cf. PASCU, S. 340. – Pl.: moromeți, -mețe. – Și: morométe s. m., moromeánță (pl. moromențe; PAȘCA, GL.) s. f. – Cf. m o r o i2.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL