1. [MDA2] morofleacă sfs [At: L. COSTIN, GR. BĂN. 140 / V: ~ancă / E: ns cf fleac, flenc] (Ban, Olt) 1 Țuică slabă. 2 Om sau animal prost.
2. [MDA2] morofleancă sf vz morofleacă
3. [Scriban] morofleác, -ă s., pl. ecĭ, ece (imit.). Olt. Iron. Motolog, mototol, blegan.
4. [DAR] morofleacă, s.f. (reg.) 1. țuică slabă. 2. om sau animal prost.
5. [DAR] morofleac, morofleacă, morofleci, moroflece, adj. (reg.) bleg, mototol.
6. [DLR] MOROFLEÁCĂ s. f. (Prin Ban. și Olt.) 1. țuică slabă. Cf. L. COSTIN, GR. BĂN. 140, BUL. FIL. II, 178. 2. Om sau, p. e x t., animal prost. Omul ăsta e o morofleacă. L. COSTIN, GR. BĂN. 140, cf. ALR II 3 721/836. – Și: (2) morofleáncă s. f. ALR II 3 721/836. – Etimologia necunoscută. Cf. f l e a c, f l e n c.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL