1. [DRAM 2021] morodí, morodesc, v.t. (reg.; înv.) A da naștere la ceva, a zămisli: „Că Cristea l-o morodit” (Bilțiu, 1990: 321). – Din morodic, mărădic „urmaș”.
2. [DRAM 2015] morodi, morodesc, vb. tranz. – (reg.; înv.) A da naștere la ceva, a zămisli: „Că Cristea l-o morodit” (Bilțiu, 1990: 321). – Din morodic, mărădic „urmaș” (< magh. maradék).
3. [DRAM] morodi, morodesc, vb. tranz. – A da naștere la ceva, a zămisli: „Că Cristea l-o morodit” (Bilțiu 1990: 321). – Din mărădic „urmaș” (< magh. maradék).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL