1. [DEX '09] MORMĂIALĂ, mormăieli, s. f. Mormăit1. [Pr.: -mă-ia-] – Mormăi + suf. -eală.
2. [MDA2] mormăială sf [At: DDRF / V: ~rnă~, murmui~ / P: ~mă-ia~ / Pl: ~ieli / E: mormăi1 + -eală] 1-2 Mormăit1 (1, 3).
3. [DLRLC] MORMĂIALĂ, mormăieli, s. f. Mormăit1. Nu mai avu timp să audă mormăiala de răspuns a invitatului său. CAMIL PETRESCU, N. 27.
4. [Scriban] mormăĭálă și morn- f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a mormăi.
5. [MDA2] mornăială v vz mormăială
6. [MDA2] murmuială2 sf vz mormăială
7. [DOOM 3] mormăială s. f., g.-d. art. mormăielii; pl. mormăieli
8. [DOOM 2] mormăială s. f., g.-d. art. mormăielii; pl. mormăieli
9. [MDO] mormăială, pl. mormăieli
10. [IVO-III] mormăială, -ieli.
11. [DLR] MORMĂIÁLĂ s. f. Mormăit1 (2). Nu mai avu timp să audă mormăiala de răspuns a invitatului său. CAMIL PETRESCU, N. 27. Citirile preoților, mormăielile dascălilor. . . erau ca un ison nedeslușit. id. O. II, 77. – Pl.: mormăieli. – Și: (regional) mornăială (LB, com. MARIAN), murmuiálă (DDRF) s. f. – Mormăi1 + suf. -éală.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL