1. [DEX '09] MORDENT2 s. m. v. mordant.
2. [DEX '09] MORDENT1, mordenți, s. m. (Muz.) Ornament care constă în succesiunea rapidă a notei reale din melodie cu nota alăturată și revenirea la aceeași notă reală. – Din it. mordente.
3. [MDA2] mordent1 sms [At: DN3 / E: it mordente] (Muz) Semn de ornament care indică necesitatea de a se executa, într-o succesiune rapidă, trei note.
4. [DEX '98] MORDENT s. m. v. mordant.
5. [DN] MORDENT s.m. (Muz.) Semn de ornament care indică necesitatea de a se executa într-o succesiune rapidă, trei note. [< it. mordente].
6. [MDN '00] MORDENT s. m. (muz.) ornament (~~) care indică necesitatea de a se executa, într-o succesiune rapidă, trei note. (< it. mordente)
7. [DEX '09] MORDANT, -Ă, mordanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Livr.) Mușcător, caustic. 2. S. m. Substanță chimică care fixează coloranții pe fibrele textile. 3. S. m. Mordent. [Var.: mordent s. m.] – Din fr. mordant.
8. [MDA2] mordant, ~ă [At: FILIMON, O. II, 266 / V: ~dent / Pl: ~nți, ~e / E: fr mordant] 1 a (Rar; d. note muzicale) Care se execută printr-un mic ornament melodic, un fel de tril neterminat. 2-3 sm, a (Substanță) care fixează vopselele pe fibrele textile.
9. [DEX '98] MORDANT, -Ă, mordanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Rar; despre note muzicale) Care se execută printr-un mic ornament melodic, un fel de tril neterminat. 2. S. m. Substanță chimică care fixează coloranții pe fibrele textile. [Var.: mordent s. m.] – Din fr. mordant.
10. [DLRLC] MORDANT, mordanți, s. m. 1. Substanță care fixează vopselele pe fibrele textile, avînd afinitate atît pentru fibre cît și pentru materia colorantă. 2. (Muz.) Ornament format din succesiunea rapidă a notei obișnuite și secunda inferioară sau superioară, alterată sau nu
11. [DN] MORDANT s.m. Substanță cu ajutorul căreia se fixează vopseaua pe țesături. [< fr. mordant].
12. [MDN '00] MORDANT, -Ă I. adj. (fig.) mușcător, caustic, usturător; acerb. II. s. m. substanță cu ajutorul căreia se fixează vopseaua pe fibrele textile. (< fr. mordant)
13. [DOOM 3] mordent (ornament în muzică) s. m., pl. mordenți
14. [DOOM 2] !mordent (ornament în muzică) s. m., pl. mordenți
15. [DOOM 3] mordant2 (substanță) s. m., pl. mordanți
16. [DOOM 2] *mordant2 (substanță) s. m., pl. mordanți
17. [DE] MORDÉNT (< fr.) s. m. (MUZ.) Ornament care constă în succesiunea rapidă a notei reale din melodie cu nota alăturată (superioară sau inferioară) și revenirea la aceeași notă reală (m. superior sau inferior, m. simplu sau dublu).
18. [DLR] MORDÉNT, -Ă adj. v. mordant.
19. [DLR] MORDANT, -Ă adj., s. m. I. Adj. (Rar, despre note muzicale) Care se execută printr-un mic ornament melodic, un fel de tril determinat. Critica însă se declară în contra notelor mordante introduse în cîteva fraze dintr-această arie. FILIMON, O. II, 266. 2. S. m. Substanță care fixează vopselele pe fibrele textile. Rezistența [firului de lînă] după vopsire cu coloranți cu mordanți. . . a scăzut. IONESCU-MUSCEL, FIL. 406, cf. id. ȚES. 51. ◊ (Adjectival) Coloranți mordanți (alaun, crom etc.). NOM. MIN. I, 209. – Pl.: mordanți, -te. – Și: (rar) mordént, -ă adj. TIM. POPOVICI, D. M. – Din fr. mordant. – Mordent < it. mordente.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL