1. [DEX '09] MORDACE adj. invar. (Livr.) Mușcător (2). – Din lat. mordacis.
2. [MDA2] mordace ain [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 110/9 / V: ~ac / E: lat mordax, -acis] (Ltî) 1 Care mușcă. 2 (Fig) Caustic. 3 (Fig) Satiric.
3. [MDN '00] MORDACE adj. inv. mușcător, caustic. (< lat. mordax, -acis)
4. [Scriban] *mordáce adj. (lat. mordax, -ácis, d. mordére, morsum, a mușca. V. mursec). Coroziv, ca acidu azotic. Fig. Mușcător, care pișcă cu vorba.
5. [MDA2] mordac ain vz mordace
6. [DLR] MORDÁCE adj. invar. (Latinism învechit) Care mușcă. Cînele. . . nehodinit, mordac, adecă mușcătoriu și mînos. ÎNVĂȚĂTURĂ, 110/9. ♦ F i g. Caustic, satiric, mușcător, usturător. Cf. PONTBRIANT, D., LM. Acea scuză sarcastică și mordace a lui Eitel. BARIȚIU, P. A. III, 252. – Și: (rar) mordác adj. invar. – Din lat. mordax, -acis.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL