1. [DEX '09] MORALICEȘTE adv. 1. Moralmente. 2. (Înv.) După regulile moralei. – Moral + suf. -icește.
2. [MDA2] moralicește av [At: MAN. ÎNV. 39/26 / E: moral2 + -icește] 1-2 Din punct de vedere moral2 (1, 6) Si: moralmente. 3 Conform cu morala (1).
3. [DLRLC] MORALICEȘTE adv. (Rar) 1. După regulile moralei. Plagiatul acesta de la începutul culturii romînești nu se poate caracteriza, moralicește, ca un furt. IBRĂILEANU, SP. CR. 91. 2. Sub raport moral sau spiritual, sufletește; moralmente. Nu puteam decît să cîștig moralicește. NEGRUZZI, S. I 318.
4. [MDA2] moralici vi [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 268 / Pzi: ~cesc / E: moral2 + -ici] (Îvr) A moraliza (1).
5. [DLRLC] MORALICI, moralicesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A face morală.
6. [DOOM 3] moralicește (înv.) adv.
7. [DLR] MORALICÉȘTE adv. 1. Din punct de vedere moral2 (I 1), conform cu morala (1). Plagiatul acesta . . . nu se poate caracteriza, moralicește, ca un furt. IBRĂILEANU, SP. CR. 91. Cînd ciocoiul ajunge la gradul de vătaf, este corupt moralicește. FILIMON, O. I, 96. 2. Din punct de vedere moral2 (I 2); sufletește, moralmente. Moralicește bine cultivit. MAN. ÎNV. 39/26. Cine nu simte în țara noastră lipsa așezămînturilor prin a căror lucrare. . . să ne putem face și moralicește mădulări folositoare ale familiei europiene. AR (1829), 12/14. Cunoști d-ta vreo lege care să facă ca copiii noștri să nu fie ai noștri ? – Fizicește, se-ntîmplă adese; iar moralicește, cînd părinții sînt de felul d-tale. PR. DRAM. 199. Subt iscălita este moralicește convins că domnii acționeri. . . vor realiza un frumos folos (a.. 1849). doc. ec. 958. Nu puteam decît să cîștig moralicește. NEGRUZZI, S. I, 318 cf. GHEREA, ST. CR. III, 86. – Moral2 + suf. -icește.
8. [DLR] MORALICÍ vb. IV. I n t r a n z. (Învechit, rar) A moralisi. Poetul iar moralicește și va să arete în stihurile aceste cum că în deșert oamenii făcînd râu, bagă toată vina dracului. BUDAI-DELEANU, Ț. 268. – Prez. ind.: moralicesc. – Moral2 + suf. -ici. Cf. m o r a l i c.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL