1. [DEX '09] MONOTELIT, monoteliți, s. m. (Rar) Adept al monotelismului. – Din fr. monothélite.
2. [MDA2] monotelit, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 19v/14 / Pl: ~iți / E: ngr μονοθελήτη] (Rar) 1-2 smf, a (Adept) al monotelismului. 3 a Referitor la monotelism.
3. [DN] MONOTELIT s.m. Eretic, adept al monotelismului. [< fr. monothélit].
4. [MDN '00] MONOTELIT s. m. eretic, adept al monotelismului. (< fr. monothélit)
5. [DOOM 3] monotelit s. m., pl. monoteliți
6. [DOOM 2] monotelit s. m., pl. monoteliți
7. [DLR] MONOTELIT s. m. (Rar) Adept al monotelismului. Au fost cădzut în eresa monoteliților. DOSOFTEI, V. S. septembrie 19v/14. – Pl.: monotelițí. – Din ngr. μονοθελήτη.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL