1. [DEX '09] MONOTEISM s. n. (Bis.) Credința într-o divinitate unică și distinctă de lume. – Din fr. monothéisme.
2. [MDA2] monoteism sn [At: COSTINESCU / Pl: (rar) ~e / E: fr monothéisme] Credință într-o singură divinitate, caracteristică mai multor religii.
3. [DEX '98] MONOTEISM s. n. Sistem religios care recunoaște o singură divinitate. – Din fr. monothéisme.
4. [DLRLC] MONOTEISM s. n. Sistem religios care recunoaște o singură divinitate.
5. [DN] MONOTEISM s.n. Religie care recunoaște existența unei singure divinități. [Pron. -te-ism. / < fr. monothéisme, cf. gr. monos – unic, theos – zeu].
6. [MDN '00] MONOTEISM s. n. formă de religie care recunoaște existența unei singure divinități. (< fr. monothéisme)
7. [Șăineanu, ed. VI] monoteism n. adorațiunea unui singur D-zeu.
8. [Scriban] *monoteízm n. (mono- și teizm). Credința într’un singur Dumnezeŭ. V. politeizm, idolatrie, păgînizm.
9. [DOOM 3] monoteism s. n.
10. [DOOM 2] monoteism s. n.
11. [IVO-III] monoteism.
12. [DE] MONOTEÍSM (< fr. {i}; {s} mono- + gr. theos „zeu”) s. n. (REL.) Credința într-o divinitate unică, excluzând, în opoziție cu politeismul, existența altor divinități și, distinctă de lume, în opoziție cu panteismul. Din iudaism, m. a fost preluat de creștinism, iar de la acestea două, de islamism.
13. [DLR] MONOTEISM s. n. Credință într-o singură divinitate, caracteristică mai multor religii. Cf. COSTINESCU, DDRF, BARCIANU, CADE, DM. – Din fr. monothéisme.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL