1. [DEX '09] MONOSEMANTISM s. n. (Lingv.) Caracter al cuvintelor monosemantice; monosemie. – Din fr. monosémantisme.
2. [MDA2] monosemantism sn [At: DN3 / Pl: (rar) ~e / E: fr monosémantisme] (Lin) Proprietate a unui cuvânt de a avea un singur sens Si: monosemie.
3. [DN] MONOSEMANTISM s.n. (Lingv.) Proprietatea a ceea ce este monosemantic; monosemie. [Cf. fr. monosémantisme].
4. [MDN '00] MONOSEMANTISM s. n. proprietate a unui cuvânt de a fi monosemantic; monosemie. (< fr. monosémantisme)
5. [DOOM 3] monosemantism s. n.
6. [DOOM 2] *monosemantism s. n.
7. [DTL] MONOSEMANTISM s. n. (cf. fr. monosémantisme): 1. caracteristică a unui cuvânt de a dispune de un singur sens lexical; monosemie 2. principiu logic după care fiecărei unități de conținut trebuie să-i corespundă o singură unitate de expresie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL