1. [DEX '09] MONOIDEISM s. n. (Fil.) Predominare a unei singure idei în gândire. [Pr.: -no-i-] – Din fr. monoïdéisme.
2. [MDA2] monoideism sn [At: CAMIL PETRESCU, U. N. 19 / P: ~no-i~ / E: fr monoïdeisme] (Psh) Predominare a unei singure idei în gândire.
3. [DEX '98] MONOIDEISM s. n. Predominare a unei singure idei în gândire. [Pr.: -no-i-] – Din fr. monoïdéisme.
4. [DN] MONOIDEISM s.n. Tendința atenției de a concentra întreaga activitate psihică asupra unei singure idei. ♦ Permanentizarea în conștiință a unui singur gînd, a unei idei fixe. [Pron. -no-i-de-ism. / < fr. monoïdéisme].
5. [MDN '00] MONOIDEISM s. n. predominare a unei idei fixe. (< fr. monoïdéisme)
6. [DOOM 3] monoideism (desp. -no-i-) s. n.
7. [DOOM 2] monoideism (-no-i-) s. n.
8. [DLR] MONOIDEÍSM s. n. (Psih.) Predominare a unei singure idei în gîndire. Orice iubire e ca un monoideism, voluntar la început, patologic pe urmă. CAMIL PETRESCU, U. N. 19. Ribot a insistat asupra caracterului de monoideism al atenției, pe care el îl apropie de obsesie, ori de ideea fixă. RALEA, S. T. II, 178. – Pronunțat: -no-i-. – Din fr. monoïdéisme.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL