1. [DEX '09] MONOFTONGA, pers. 3 monoftonghează, vb. I. Refl. (Despre diftongi) A se reduce la o singură vocală. – Din fr. monophtonguer.
2. [MDA2] monoftonga vr [At: SCL 1954, 343 / Pzi: ~ghează / E: fr monophtonguer] (D. diftongi) A se reduce la o singură vocală.
3. [DLRLC] MONOFTONGA, monoftonghez, vb. I. Tranz. A reduce un diftong la un sunet simplu.
4. [DN] MONOFTONGA vb. I. tr., refl. (Despre diftongi) A (se) reduce la un sunet simplu; a deveni sau a face să devină monoftong. [P.i. 3, 6 -ghează. / < fr. monophtonguer].
5. [MDN '00] MONOFTONGA vb. tr., refl. (despre diftongi) a (se) reduce la o singură vocală. (< fr. monophtonguer)
6. [DOOM 3] monoftonga (a se ~) (desp. -nof-ton-/-no-fton-) vb. refl., ind. prez. 3 se monoftonghează, imperf. 3 pl. se monoftongau; conj. prez. 3 să se monoftongheze; ger. monoftongându-se
7. [DOOM 2] !monoftonga (a se ~) (-nof-ton-/-no-fton-) vb. refl., ind. prez. 3 se monoftonghează
8. [DLR] MONOFTONGÁ vb. I. R e f l. (Despre diftongi) A se reduce la o singură vocală. Diftongul „ea” s-a monoftongat, transmițînd monoftongului „e” timbrul deschis al lui „a” dispărut. SCL 1954, 343. – Prez. ind. pers. 3: monoftonghează. – Din fr. monophtonguer.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL