1. [DEX '09] MONOFONĂ, monofone, adj. (Muz.; despre melodii) Care este executat de o singură voce sau de un singur instrument. – Din monofonie (derivat regresiv).
2. [DEX '98] MONOFONĂ, monofone, adj. (Muz.; despre melodie) Care este executat de o singură voce sau de un singur instrument. – Din monofonie (derivat regresiv).
3. [MDA2] monofon, ~ă [At: DN3 / Pl: (1) ~i, ~e, (2) ~oane / E: fr monophone] 1 a Care poate fi executat de o singură voce sau la un singur instrument. 2 sn Aparat telefonic la care microfonul și receptorul sunt juxtapuse.
4. [DN] MONOFON, -Ă adj. Care poate fi executat de o singură voce sau la un singur instrument. // s.n. Aparat telefonic la care microfonul și receptorul sunt juxtapuse. [Pl. -ni, -ne, (s.n.) -oane. [< fr. monophone, cf. gr. monos – unic, phone – sunet].
5. [MDN '00] MONOFON, -Ă I. adj. (despre muzică) pentru o singură voce sau un singur instrument: monofonic (2). II. s. n. aparat telefonic la care microfonul și receptorul sunt juxtapuse. (< fr. monophone)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL